Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Coada

Zoom Coada

În încăpere era cald. Atît de cald încît încălțările începuseră se lipească de podea ca niște melci băloși uriași. Bărbatul chel, cu cămașă cadrilată de molton, plecă din dreptul ferestrei și Lavinia înaintă încă un pas spre ghișeu. Era al 664-lea de cînd se așezase la coadă și probabil n-avea să fie ultimul.  Deși simțea că se sufocă, Lavinia mai verifică încă o dată febril dacă are tot ce-i trebuie: dosarul cu șină, verificat, două copii xerox, verificat, timbru de trei lei, verificat, cerere-tip completată de mînă. Lavinia se făcuse albă la față. Nu văzuse pînă atunci că cererea-tip completată de mînă are căsuțe de completat și pe partea cealaltă. Cu răsuflări scurte, panicate și cu transpirația curgîndu-i pe sprîncene, Lavinia încercă să găsească un pix în hăul din geantă. Nu găsi. Femeia din fața ghișeului plecă. Lavinia mai făcu un pas. Era al 665-lea. Disperată, Lavinia se întoarse către persoana din spatele ei s-o întrebe dacă are un pix, dar fata cu căști în urechi vorbea la telefon. “Nu vă supărați, aveți un pix? Are cineva un pix?”, se auzi răgușită vocea Laviniei în întreaga sală. Bărbatul din fața Laviniei plecă din fața ghișeului. “Următoarea persoană!” Lavinia încremeni. Ea era următoarea persoană. “Următoarea persoană, am zis!” Cu hîrtia mototolită pe jumătate, Lavinia ajunse în fața ghișeului, în fața casieriței acre, cu permanent și ochelari rotunzi, care o judecă dintr-o singură privire. “Aveți cumva un pix?”, îndrăzni fata să întrebe cu inima cît un purice și, spre surprinderea ei, casierița îi întinse un pumn întreg. “Ia, păpușă, fă-ți de cap.” Lavinia prinse aripi. Mai repede decît scrisese vreodată în viața ei, completă tot restul cererii, strînse hîrtiile într-un mănunchi și le pasă prin ghișeul îngust. “Sînt toate, verificați-le.” Casierița se uită la hîrtii peste ochelarii rotunzi, după care le aruncă în spate peste umăr, într-un teanc imens. “Treci înapoi la coadă.” “Dar de ce? Erau toate! De ce trebuie să trec înapoi la coadă?!” “Aici e iadul, păpușă, toată lumea se întoarce la coadă.” Lavinia ieși din rînd și se întoarse la capătul cozii. Făcu un pas și își verifică geanta. Nu avea pix.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]