M-am nimerit în lift cu un cuplu de cetățeni absolut responsabili: un măgar la fel de nesimțit ca și mine și o piți-fiți cu ambiții, mi-aș pune piercing și-n vîrful codiții. Cum insul era ultimul venit, îi revenea înalta sarcină să apese pe butonul etajului 4, singurul la care se mai întîmplă ceva în clădirea în cauză. Și apasă. Și apasă. Și nimic.
Intervin salvator: „Nu merge așa. Dacă vrei să dai comanda, trebuie să convingi butonul ăla. Plimbi degetul pe el într-o mișcare circulară, hai, că ești băiat mare, înțelegi ce vreau să zic“, scap eu aluzia. „Aha, deci ca la stimularea clitoridiană“, răspunde omul, subtil ca o greblă la conferința de porțelan chinezesc. Nu insist asupra faptului că gagica s-a ofticat, asta se înțelege de la sine. Important e că el a înțeles că a greșit și a încercat, elegant, să iasă dintr-o situație neplăcută: „Hai, tu, ce te-ai supărat? Doar n-am zis pizdă!“.
