Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Colonelului nu are cine să-i scrie epitaful

Zoom Colonelului nu are cine să-i scrie epitaful

De planul colonelului Sturdza s-a ales praful. Niciun ofițer nu l-a urmat, niciun soldat român n-a trecut la inamic, iar el însuși a trebuit să ridice din umeri în fața generalilor Mackensen, Hindenburg și Ludendorf, cărora le-a promis că formează un corp de armată din dezertori.

Ordonanța lui, împușcată în noaptea fugii, a fost găsită zăcînd între tașca cu bani și valiza cu documente, așa că planul trădării, scris de mînă, sub forma unui jurnal, a ajuns pe masa Marelui Cartier General al armatei române. Un tribunal militar i-a condamnat la moarte pe Sturdza și Wachmann.

Locotenent-colonelul Crăiniceanu, complicele rămas de partea română a frontului, a fost arestat imediat și condamnat la 15 ani de muncă silnică, dar generalul Prezan a cerut casarea sentinței și l-a condamnat la moarte. Crăiniceanu îi era nepot de soră, dar Prezan, care era șeful armatei și avea nevoie să dea trupei un exemplu de intransigență spartană, l-a condamnat la moarte. Constantin Crăiniceanu a fost executat pe 31 martie 1917, în fața propriilor soldați, din ordinul unchiului său. A murit cu demnitate, fără să fie legat la ochi, sărutînd drapelul și după ce mai mulți soldați au tras în gol. Abia la a treia salvă, după ce întreg plutonul de execuție a fost schimbat, s-a găsit un glonț care să-l doboare.

Alexandru D. Sturdza a fost momit de cîteva ori prin scrisori de la ofițerii români, care-l îndemnau să treacă frontul și să explice soldaților de ce trebuie să treacă la nemți. În ultima clipă, însă, a fost oprit de ofițerii germani, mai greu de dus de nas. Cînd toată lumea a înțeles că din marele lui plan au rămas doar două dezertări și trei condamnări la moarte, Sturdza a devenit un simplu fugar, trimis la München în vara lui 1918, după ce o vreme a stat în Bucureștiul ocupat.

Complotul pe care el îl inspirase era mai mare decît au lăsat să se înțeleagă urmările lui. Mai mulți ofițeri și generali au făcut-o pe mortul în păpușoi, în frunte cu Eremia Grigorescu și Constantin Christescu, descoperiți în jurnalul fugarului, dar fără ca cineva să poată aduce dovezi directe despre implicarea lor.

Alexandru D. Sturdza a primit statut de refugiat în Germania și a locuit la München cu familia reîntregită, cu slujbe modeste de profesor și cu speranța neobosită în reabilitare. Deși gestul său a fost privit cu mare înțelegere de armată, mai ales pe fondul uriașei pierderi de teritorii, cînd statul român părea condamnat la dispariție, Sturdza n-a scăpat de stigmatul trădării. Toți erau de acord că omul a dezertat din convingere, încercînd să-și salveze țara de ruși, dar au preferat să se arate cutremurați de trădare decît convinși de motive.

Colonelul Sturdza a murit în 1939 în Elveția, ducînd cu el în mormînt o formă sinucigașă de patriotism și o luptă pe care, în afară de el însuși, n-a mai înțeles-o nimeni.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]