Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cronica unei nemorți anunțate prea tîrziu

Zoom Cronica unei nemorți anunțate prea tîrziu

Pornit de la premisa că America s-a dus naibii grație unei epidemii de zombială virală, Zombieland întîiul avea șansa să meargă cu tupeu în zone pe care doar seria Fallout le-a explorat în titlurile bune. Colapsul brusc al civilizației dă mînă liberă imaginației scenaristului și povestea se putea duce oriunde și peste tot, de la  principii și sacrificiu pînă la sclavie și canibalism. Și astea ar fi doar cîteva coordonate meschine într-un univers limitat doar de pofta creatoare a vrăjitorului de cuvinte.

Dar aici vorbim de Hollywood, nu despre un studio care a produs două jocuri legendare – și un al treilea, poate mai bun, sub un alt nume. Nimeni nu-și riscă filmul pe spinarea unei povești inteligente și cu umor despre destinul rasei umane în colții nemorților și ghearele neamurilor proaste. În cel mai bun caz, vor apela la un scenariu generic și campion al mediocrității, piperat cu glume de duzină la care știe să rîdă și cel mai mic numitor comun, umplut cu personaje născute din dragostea clișeului pentru stereotipie… în fine, ați prins ideea. Zombieland întîiul nu era nimic mai mult decît v-ați aștepta într-o pasă pesimistă, făcut simpatic de omorul dezlănțuit și, ici și colo, de interpretare.

Zombieland: Double Tap insistă să iasă pe piață la zece ani după lansarea originalului, adică fix cînd orice urmă de simpatie s-a cam șters din mintea publicului, dacă a fost vreodată acolo, lăsînd în loc, așa cum se întîmplă de regulă cu decantarea, doar drojdia și nămolul. Da, era drăguț, dar era în deceniul trecut. S-au perindat turme de producții cu zombie între timp pe ecrane.

Și, dacă tot rata intrarea în timp util, filmul insistă să apeleze la o supremă lipsă de imaginație. Incoerenți și dezarticulați la nivel artistic, scenariștii aruncă în text idei de-a valma, în speranța, de multe ori deșartă, că poate prinde ceva. Că povestea sfidează logica elementară n-ar fi nimic, dar cînd reușește să dea prin gropi și cu logica filmului, atunci începi să simți un sentiment de jenă că talentul lui Woody Harrelson a ajuns cobaiul unor prostovani.

Că veni vorba: Harrelson duce filmul în spate, îl face tolerabil, vizionabil, uneori chiar frecventabil. În scenele cele mai bune îi vine un ajutor nesperat și neașteptat de la Zoey Deutch. Teoretic, mîndra trebuia să fie blonda proastă a filmului. Practic, personajul este excelent, infinit mai simpatic și semnificativ mai uman decît interpretările șterse, terne și plictisitoare ale celorlalți trei clovni care și-au scris numele mare pe afiș.

Raportat la noianul de nulități care colmatează sălile de cinema, filmul poate părea de o mediocritate meritorie, asta dacă ați prins începutul, v-ați jucat pe telefon cînd pe ecran nu jucau cei doi pomeniți mai sus și ați revenit cu atenția pe final, cînd absurdul prostesc în care se bălăcește povestea precum porcul în nămol deja nu vă mai zgîndăre nervii. În cel mai bun caz, Zombieland: Double Tap pare genul de continuare însăilată la repezeală, doar-doar se va bucura de succesul filmului inițial. Și, cum între cele două stă praful a zece ani, începi să devii convins că nu hoardele de zombie, ci echipa de producție avea nevoie acută de creier.

Zombieland: Double Tap. R.:  Ruben Fleischer. Cu: Woody Harrelson, Zoey Deutch.

 

1 comentariu

  1. #1

    Dude , you need to relax! Looks like a fun movie to me.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • În căutarea țăranului pierdut

    18 februarie 2020

    Prin anii ’90, șoseaua dintre Craiova si Calafat purta la gît în plină iarnă salbe de potîrnichi și de prepelițe, care spre a nu fi detectate pe cîmpul înzăpezit de […]

  • Instinct primar

    18 februarie 2020

    Partidele bătrîne se închină la chipul cioplit al primarului. Și PSD, și PNL se prosternează la picioarele acestei divinități păgîne. Au primari mulți pe care vor să-i păstreze fiindcă fără […]

  • Cine suntem, ce mai vrem

    18 februarie 2020

    „Să se știe cine suntem și ce vrem“, spunea Ion Iliescu în decembrie 1989 despre necesitatea unei comunicări cu ambasada Uniunii Sovietice. Desigur, sovieticii știau destul de bine și cine […]

  • Ludovic autorăstignit a doua oară

    11 februarie 2020

    După ce a fost bătut la școală de niște derbedei, elevul conștiincios Ludovic Orban, sfătuit de domnul diriginte, a decis să-și dea singur palme în fața clasei dacă împricinații refuză […]

  • Războaiele care ne-au prostit

    11 februarie 2020

    Cînd vine vorba despre înapoierea României, două tabere duc greul bătăliei. Una susține că sîntem ținuți pe loc de corupție. Cealaltă e de părere că sîntem victima conspirației internaționale. În […]