Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cu ce ne vom alege după?

Zoom Cu ce ne vom alege după?

„Stai, bă, acolo! Nu veni cu boala pe capul nostru!!” Asta e una dintre reacțiile românilor din țară față de intențiile rudelor pe care le au în străinătate de a se întoarce acasă. Unii dintre cei plecați în Italia s-ar întoarce fiindcă acolo s-a împuțit treaba, de cînd cu gripa chinezească. Alții nu vor decît să-și petreacă vacanța de Paște la ei acasă și apoi să se ducă în Italia.

Să ne înțelegem: cum îl poți convinge pe românul care a plecat din țară de la țară cum stă treaba cu coronavirusul? Sau pe românul descurcăreț, cel ce se laudă acasă că se descurcă așa cum vrea el cu legile broscarilor?

În nuvela italianului Matteo Bandellode la care a plecat Shakespeare cu Romeo și Julieta, există un călugăr care se vede prins în carantină, încît nu mai poate transmite mesajul între cei doi îndrăgostiți, cu falsa moarte a unuia dintre ei. Asta se întîmpla pe vremea ciumei exterminatoare din Evul Mediu, cînd autoritățile locale din orașele Italiei au ajuns la concluzia că, pentru a nu se răspîndi boala, trebuia ca bolnavii să intre în carantină.

Ideea asta a fost excelentă, doar că groparii care se ocupau de înmormîntarea ciumaților erau ei înșiși purtători ai ciumei, așa încît o răspîndeau, chiar dacă nu-i sufereau consecințele.

Acum, cu acest coronavirus, descoperim că nu știm de unde ni se trage – am aflat doar de unde vine –  și nici cum l-am putea anihila cu vreun vaccin. Sînt tot soiul de ipoteze despre acest virus. Că ar fi scăpat din vreun laborator chinezesc, producător de arme biologice. Că ar fi o noutate pe care n-o poate stăpîni nimeni. Dar, ca și pe vremea ciumei medievale, întrebarea e cîți dintre noi vor scăpa de această pandemie. Și apoi, cît de bine va continua civilizația noastră mondială să-și vadă de treabă după aceea?

Nu mai cred în ideea că mondialismul călătoriilor noastrene imunizează ca un vaccin față de bolile contagioase de care tot mondialismul nostru ne face să suferim. Ceea ce ne rămîne e să descoperim cum ne putem vindeca, la bucată și pe regiuni, cu interdicții. Asta dacă acceptăm că viața o primim, cu bune și cu rele, nu că ea, viața, ne poate face să ne batem joc de de relația noastră cu ea, ca să arătăm că noi sîntem cei cărora nu le pasă.

Cu ce ne vom alege de pe urma coronavirusului? Poate cu o anumită umilință trecătoare. Dar pînă cînd vom ajunge să scăpăm de el, de virus,va trebui să-i facem pe cei care vor să-l păcălească să accepte că nu sînt mai deștepți decît chestia asta care ne împinge pe toți să ne gîndim la cît de vai de ea e viața omului.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale