Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cucerirea orașului Sarajevo

Zoom Cucerirea orașului Sarajevo

Într-un cătun românesc din zilele noastre, unde civilizația există doar prin taxe și șomaj, oamenii trăiesc la limita sălbăticiei. E o lume izolată, sărăcită de migrația la oraș, obligată să-și caute ocazii în defrișări și braconaj. Casele sînt în paragină, gardurile stau să cadă, sătenii sînt încruntați. Un grup de bărbați se luptă cu sărăcia și își dispută locurile prost plătite în echipa tăietorilor de lemne. Doru e un braconier de iepuri cu trecut de gospodar, derutat de moartea bruscă nevestei. Socrul îi retrage pămîntul dat în folosință, statul îl somează să-și achite datoriile, apoi să renunțe la Meda, fata adoptată cu opt ani în urmă. Lumea lui se năruie de la o zi la alta, iar viața aspră prin care trebuie să răzbată îl ia pe sus.

Meda nu e doar numele fetei, e și titlul filmului. Un film care a obținut la Sarajevo două premii: pentru cea mai bună regie (Emanuel Pârvu) și pentru cel mai bun actor în rol principal (Șerban Pavlu). Povestea filmului merită ea însăși un film. Actorii au jucat fără bani, editorii, sunetiștii, cameramanii au lucrat pe gratis, producătorii s-au descurcat cu nimic. Pelicula a avut buget zero, dar resurse nelimitate de prietenie. Echipa a avut încredere în mîna regizorului Pârvu și, după cum se vede, a ajuns pe covorul roșu.

Dar, pînă acolo, a avut de înfruntat frigul din Subcarpați, ceața, dublele și scenariul. Doru nu se lasă. Prin noroaie, prin păduri, cărîndu-și în spinare capcanele de iepuri și sentimentul zădărniciei, luptă s-o păstreze pe Meda. Vorbește puțin, după regula noului cinema, dar replicile i se citesc ușor în expresia feței. Laconismul e, de altfel, refrenul întregului film, adoptat de toate personajele. Cadrele strînse, prim-planurile tăcerii, bărbile și fesurile purtate strîmb țes un aer grav, în care sătenii înoată credibil. Nimic nu pare inutil și nimic adăugat. Povestea curge cu simplitatea unui pîrîu de munte. Veți vedea actori cunoscuți intrînd în personaj pînă la contopire și vorbind dinăuntru cu o naturalețe care-i face de nerecunoscut. Pe ici, pe colo, mici bijuterii de interpretare asigură cota de umor și de spectacol, fără să compromită aerul sobru pe care îl respiră întregul.

Meda sau Partea mai puțin fericită a lucrurilor e un film puternic, născut din voință și talent, din generozitate și devotament artistic. La capătul lui înțelegi că lumea are libertăți limitate și că ia prizonieri după bunul plac.

Meda sau Partea mai puțin fericită a lucrurilor, un film de Emanuel Pârvu.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]