Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cult-turism. Case memoriale: A.I. Cuza, Bîrlad

Zoom Cult-turism. Case memoriale: A.I. Cuza, Bîrlad

Pe o străduță bîrlădeană lăturalnică unde doar asfaltul pare un progres față de ulița de acum două secole, poate fi găsită Casa Cuza, locul în care s-a născut boțul de carne cu destin istoric de prim domnitor al Principatelor Unite și al României, Alexandru Ioan I (1820-1873), românul numărul 1 al Micii Uniri.

Fiu de ispravnic și de moșiereasă, tînărul Alexandru își face, după moda vremii, studiile în străinătate, de unde se întoarce cu o mulțime de idei revoluționare de pus în practică neîntîrziat. Din pozițiile de colonel de armată, ministru de Război al prințului moldovean Ghica și pîrcălab de Galați, pînă cînd divanele ad-hoc de la Iași și București din 5 și 24 ianuarie 1859 spun un „Da!“ hotărît alesului lor, punînd Marile Puteri în fața faptului împlinit. Cu ajutorul nașului Napoleon al III-lea, care domolește obiecțiile Turciei și Austriei, uniunea e consemnată, Cuza fiind acceptat ca unic domn și în Moldova, și în Țara Românească.

După obiceiul pămîntului, noul vodă putea fi un conducător nevolnic și vicios, tributar intereselor sale de moment, care apleacă urechea la șoapta unuia sau a altuia dintre boieri, vremelnic pe tron, pînă-l supăra definitiv pe stăpînul de la Înalta Poartă. Dar, cu totul remarcabil, contrar moravurilor epocii, deși în viața particulară era un mare fustangiu (căsătorit cu doamna Elena, incapabilă să-i dăruiască urmași, a căutat-o din pat în pat pe mama copiilor săi pînă a găsit-o în persoana Mariei Obrenovici, care i-a turnat cei doi plozi, ulterior înfiați oficial), Cuza n-a confundat treburile statului cu plăcerile personale, n-a amestecat business with pleasure, ci și-a suflecat mînecile și s-a pus pe treabă.

În doar șapte ani ca șef al statului proaspăt constituit, cam cît are în funcție și turistul actualmente chiriaș la Cotroceni, ajutat și de primul său sfetnic, Mihail Kogălniceanu, noul domnitor scoate țara din feudalism și pune bazele României moderne: desăvîrșește Unirea, legislativ, politic și administrativ, creează instituții, reorganizează Justiția, Învățămîntul, Armata – practic, toate domeniile vieții publice sau private (introduce și Codul Civil, laolaltă cu cel Penal, după modelul francez). Deranjînd grav Biserica și boierimea, secularizează averile mănăstirești controlate de forurile lor ierarhice aflate în afara țării (1863) și adoptă, împotriva tuturor protestelor, reforma agrară (1864), care a împroprietărit țăranii clăcași și i-a grăbit abdicarea iscălită în 11 februarie 1866, la pachet cu expulzarea din țară. Maurul își făcuse datoria, maurul putea să plece.

Vizitată la cîteva zile după aniversarea 162 a Micii Uniri, casa sa memorială te întîmpină cu poarta închisă. Dincolo de gardul scund de lemn, în curtea construcției modernizate cu termopane de plastic albe, prin a căror sticlă murdară abia se întrezăresc niște încăperi goale, cu unic mobilier sobe de teracotă, numai bucata de piatră plantată festiv în față mai amintește că locul are o importanță istorică. Pînă de curînd locuință socială a unor familii nevoiașe evacuate înaintea bicentenarului nașterii lui Cuza pentru că stricau feng-shui-ul, nepotrivindu-se cu spațiul și momentul, unul dintre obiectivele care-ar putea pune Bîrladul pe harta turistică e acum doar o casă pustie și părăsită, imaginea fidelă a neglijenței și dezinteresului autorităților față de unul dintre cei mai importanți fii ai orașului și ai țării.

În Heidelberg, locul morții sale în exil, românul Alexandru Ioan Cuza are placă memorială (pe clădirea în care și-a trăit ultimele zile), stradă și statuie. Văzînd cum arată casa nașterii de la Bîrlad, nu poți să nu compari atitudinea străinilor față de el cu felul în care este respectat de concetățenii din urbea natală. Poate că și de la indiferența cu care ne tratăm istoria și valorile ni se trage starea de lehamite, corupție și subdezvoltare în care continuăm să ne complacem.

1 comentariu

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Norocul rîmă-n soarele cu pete

    13 aprilie 2021

    Norocul rîmă-n soarele cu pete precum un porc umflat cu diamante, cum l-aș ademeni-n vîrtej și pante spre cocinile sfinte să se-mbete, frică îmi e să nu ne creadă plante […]

  • Boala băncii nebune

    13 aprilie 2021

    România a împrumutat săptămîna trecută 3,5 miliarde de euro de pe ceea ce Guvernul numește „piețele externe“. Aceste piețe puteau să fie și interne, fiindcă ele reprezintă, de fapt, băncile-mamă […]

  • Prizonierii lui 5%

    13 aprilie 2021

    936.864 de români au votat, în decembrie 2020, cu alianța USR-PLUS pentru Senat și 906.965 de cetățeni români au votat cu alianța USR-PLUS pentru Camera Deputaților. Nici măcar 5% din […]

  • Rugăciunea preafrumoasei blondine către jandarmul călare pe situație

    6 aprilie 2021

    Motto: ,,Nu pot, nu pot, fată mare, Că mi-e murgul slab de șale“ Stimată și iubită, în veci, Jandarmerie, te rog să-mi pui cătușele și mie. Și fiindcă disperarea mă […]

  • Miracolul prostiei românești

    6 aprilie 2021

    Pentru o clipă s-ar fi putut crede că Iohannis revine din lunga stare vegetală, că transformarea dulapului în om, pe care alchimiștii au negat-o veacuri la rînd, se petrece chiar […]