Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cum m-am vindecat de aiureală

Zoom Cum m-am vindecat de aiureală

În 1990 mi-am transferat în brava lume nouă revoluționară proverbiala mea neseriozitate. Eram cunoscut ca cel mai neserios om din lume. Prietenii mă știau ca pe un cal breaz că îi făceam să aștepte cu săptămînile, cu lunile, cu anii. Pe de o parte, eram cel mai bun depozitar al secretelor, pe de alta, cel mai neserios om de pe Pămînt. Dar eram simpatic. Inspiram încredere. O exploatam cu entuziasmul specific vîrstei. Nu-i de mirare că, după gloriosul an 1989, credeam, ca orice fiu al patriei sale, că timpul are o infinită răbdare. Unde ne grăbim? Încotro ne ducem?

Așa s-a întîmplat în redacția revistei Contrapunct. Cuceriserăm, toți, pentru prima dată redacția unei reviste literare. Era aiuritor. Să poți să scrii ce vrei! Să pui în pagină, pentru întîiaș dată, gîndurile tale, să influențezi publicul doritor de valoare, să decolezi cu viteza tiparului… Nu pot spune cît de fericiți eram. Pe lîngă mine, toată generația foșgăia, redacta, pagina, inventa. Nu e de mirare. Casa Scînteii (pardon, a Presei Libere) zumzăia de redacții, de linotip, de tipar. La noi era de groază. Toți știam cum se face o revistă fără să fi mîncat vreodată ziar pe pîine. Toate bune, pînă cînd a venit vremea mea să-mi fac numărul. În clipa aia, ceva s-a mișcat în adîncul ființei mele. Mi-a revenit lenea, amînarea. Iar cum termenul apariției se apropia, parcă eul meu liric era tot mai departe și mai departe. Pe scurt, m-am dat la fund, convins fiind că totul se va rezolva de la sine. Ei bine, știu că nu credeți, nu s-a rezolvat. Tiparul aștepta forma finală, iar grafica, ioc! Cum s-a rezolvat? Simplu. Ion Dumitriu, serios ca întotdeauna, a găsit în arhivă fotografii numai una și una, cu canalele din București. Dar eu n-am mai călcat pe acolo. De rușine.

Blestemata de indolență m-a urmărit și peste hotare. În toamna lui ’90 am ajuns la Paris și, ca orice român convins că merge și-așa, pentru că altfel nu merge, am practicat aceeași tactică a amînării în relațiile personale. Ce caută la Paris un român? Marin Preda ar fi spus: “Un alt român”. Ei bine, nu. Eu am căutat ineditul, aventura, cucerirea. Așa că, în foarte scurt timp, m-am cuplat cu o chiliancă mărunțică și foarte mișto, cu care, pe lîngă aventura sexuală, aveam de împărțit și foarte multe vorbe. Ea îmi povestea despre aventurile ei comuniste din anii ’80, în timpul lui Pinochet, eu îi povesteam despre aventurile mele comuniste. Ne înțelegeam de minune. Doar că a venit și ziua cînd ne-am dat întîlnire în Orașul Luminilor. Acolo am cedat. Am întîrziat. Sau nu m-am dus, pentru că găsisem ceva mișto pe la fața locului. Deh, Parisul, nu mă înțelegeți greșit. Cînd ne-am întîlnit, Celinda era foc și pară. “Să știi – mi-a spus – că noi, aici, avem treabă, nu ne jucăm cu timpul altuia.” Brusc, prima oară în viața mea, mi s-a făcut rușine. Am fugit la o florărie și, din puținii bani pe care îi mai aveam, i-am cumpărat un buchet de flori. Cel mai mare.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

  • #danbarnafacts

    13 august 2019

    Din spuma mării contractelor cu statul a apărut, imaculat și superb în nimicnicia lui, ca un câine turbat, Dan Barna. Și, deodată, a început să spună tâmpenii. Poate îl știți. […]

  • Caracal, mon amour

    6 august 2019

    Zilele trecute, pe la ora cînd Ion Cristoiu obișnuiește să tragă pe nări praful din Biblioteca Academiei, îmi făcui și eu rondul pe la Piața Obor, unde zarzavagiii scot natura […]

  • Olimpiada PROȘTILOR

    6 august 2019

    România și-a încredințat destinul unor șarlatani. Șefii de ieri și de azi ai țării, fie ei președinți, miniștri, primari sau parlamentari, trăiesc, cu rare excepții, din impostură. Prosperă din fals, […]