Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De două mii de ani – episodul 20 –

Zoom De două mii de ani – episodul 20 –

Când auzise că nu va fi dat pe mâna romanilor, ci pe cea a femeilor, Avizina leșinase. Adică, da, se aștepta ca la un moment dat în călătoriile sale să întâlnească și femei. Părea inevitabil. Dar să fie dus direct în brațele unora, în pustietatea canalelor pe care le forma Danubiul înainte de vărsare, de către un om în care avusese încredere? Nu. La asta chiar nu se așteptase deloc. Așa că, pentru a mai câștiga timp, leșinase brusc.

– Diengis, începu să vorbească una dintre femeile mature ale grupului, de ce l-ai adus aici pe emotivul ăsta?

– Păi, Drigisa, tu ai spus să-l aduc.

– Pe ăsta?

– Exact pe ăsta, Drigisa.

– Diengis, eu ți-am spus să-l aduci pe fiul meu.

– Și?

– Vrei să spui că ăsta e fiul meu, Diengis?

– Îhî.

– N-are cum. Realmente n-are cum. E drept că ta-su era cam molâu, dar n-are cum să fie fiul meu acest papă-lapte. Pe ce te bazezi când spui că este fiul meu, mincinosule?

– N-ai decât să te convingi singură! Uită-te că are aceeași pată pe care o aveți și tu, și Sarmisa pe pulpa stângă, sus, aproape de…

– Nesimțitule, aruncă Drigisa în același timp cu o pereche de palme, de unde știi tu ce pată avem eu și Sarmisa pe pulpa stângă, aproape de…?

– Ho, nebuno, ho! răspunse, Diengis, care știa deja să se ferească de palmele aprige ale femeii. Dacă nu vreți să vă știe omul semnele particulare, nu vă mai dezbrăcați imediat ce-ați dat peste cap a treia ulcică de vin.

– Acum mă faci și bețivă, derbedeule?

– Nu, departe de mine gândul. Dacă nu reziști la băutură nu înseamnă că ești bețivă…

– Da’ fiul ăsta al meu, cum îi zici tu, tot așa? Se dezbracă și el după a treia ulcică de vin?

– Nu. El nu.

– Și atunci de unde știi că are aceeași pată, în același loc?

– Am văzut-o.

– Fără să se dezbrace?

– Ba nu, după ce s-a dezbrăcat și el. Dar după prima ulcică de vin, că mai mult nu duce.

În timp ce Diengis și Drigisa se mai sfădeau încă asupra modului în care puteau fi recunoscuți copiii celei din urmă, printre femeile strânse pe mal își făcu loc una cu totul ieșită din comun. Înaltă de trei gradi, dacă nu chiar mai bine, ducea în cârcă un mistreț proaspăt vânat, pe care-l aruncă nepăsătoare în mijlocul adunării.

– Mamă, ce-i gălăgia asta? Urlați atât de tare că mi-ați speriat vânatul. Bine că l-am prins pe ăsta mai devreme, că altfel iar mâncam rădăcini la cină…

– Sarmisa, draga mea, iartă-ne, se replie Drigisa. Să știi că nu urlăm. Sau nu cu bună știință. Eram doar puțin supărată pe Diengis. Mincinosul pretinde că leșinatul ăsta ar fi fiul meu și frățiorul tău, despre care ți-a povestit atâtea…

– Care leșinat, mamă?

– Ăla de sub mistreț, iubire, se băgă în vorbă și Diengis.

Sarmisa îngenunche imediat și mută mistrețul, dând, într-adevăr, peste Avizina.

– Ăsta este frățiorul meu?

– Mai mic, preciză Drigisa.

– Mai mic, mai mic, bombăni Sarmisa. Dar atât de mic?

– Hai, Sarmisa, nu exagera, interveni și Diengis. În primul rând este leșinat. În al doilea rând este culcat la pământ, pentru că este leșinat. În al treilea rând, l-ai umplut de sânge de la mistrețul tău. De aia pare mai mic decât este în realitate. Altfel, fratele tău, Avizina, este un voinic adevărat.

Dar Sarmisa nu mai asculta. Deja îi rupsese ițarii lui Avizina și verificase. Chiar avea aceeași pată pe interiorul coapsei stângi, sus. Aceeași pată pe care o avea și ea și pe care o avea și mama lor. Fără o vorbă, îi dădu una în cap bărbatului, care părea că e gata să-și revină, îl luă în cârcă și se îndepărtă agale spre cea mai apropiată pădurice.

– Drigisa, se panică Diengis, eu nu mi-am adus prietenul aici ca să-l omoare sălbatica aia!

– Stai liniștit, băiete, stai liniștit. Nu-l omoară. De când era micuță, Sarmisa și-a construit o căsuță în pădure și a umplut-o cu păpuși, așteptând ziua asta. Câteva zile se va juca cu fratele ei, cu păpușile pe care le-a făcut chiar ea, din toate animalele vânate, căci ăsta era visul ei. După aia se va întoarce și vom putea discuta. Până atunci, prietene, închipuie-ți de câte ori putem bea câte trei ulcele de vin…

Iar Diengis își închipui, bucurându-se că a venit odihnit, lăsându-l doar pe Avizina să vâslească.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un neamț spumos…

    30 noiembrie 2021

    Un neamț spumos ca gulerul de halbă ne-nvață cum se bate cuiu-n talpă. Ca un postum omagiu al calfei de cizmar, bătu liberalismul în cuiul militar. Lovind cu stîngu-n dreptul […]

  • Nici noi nu mai știm cîți sîntem

    29 noiembrie 2021

    Șapte miniștri liberali din totalul de opt au trecut pe la Colegiul Național de Apărare sau pe la Academia Națională de Informații. Unii dintre ei, cum ar fi eternul ministru […]

  • Ori suntem civili, ori nu mai suntem

    29 noiembrie 2021

    S-a activat „societatea civilă“ și ne-a spus că este cu ochii pe noul guvern. Întreaga națiune ar trebui să fie în sărbătoare, constatând că, iată, nu a fost nici uitată […]

  • Rugăciune de seară

    23 noiembrie 2021

    (Recurs la o afirmație din Pateric unde trupul e numit de Sfinții Părinți „fratele porc“) Săru’ mîna, trupul meu, că m-ajuți cînd îmi e greu, că mă lași, fără chirie, […]

  • Patrioți în poziția capră

    23 noiembrie 2021

    Mulți au crezut că negocierile pentru formarea guvernului sînt inspirate de patrie și națiune, de binele public și de urgența situației, dar s-au înșelat. Aceste negocieri exprimă, de fapt, preferințele […]

Editoriale
  • Un neamț spumos…

    30 noiembrie 2021

    Un neamț spumos ca gulerul de halbă ne-nvață cum se bate cuiu-n talpă. Ca un postum omagiu al calfei de cizmar, bătu liberalismul în cuiul militar. Lovind cu stîngu-n dreptul […]

  • Nici noi nu mai știm cîți sîntem

    29 noiembrie 2021

    Șapte miniștri liberali din totalul de opt au trecut pe la Colegiul Național de Apărare sau pe la Academia Națională de Informații. Unii dintre ei, cum ar fi eternul ministru […]

  • Ori suntem civili, ori nu mai suntem

    29 noiembrie 2021

    S-a activat „societatea civilă“ și ne-a spus că este cu ochii pe noul guvern. Întreaga națiune ar trebui să fie în sărbătoare, constatând că, iată, nu a fost nici uitată […]

  • Rugăciune de seară

    23 noiembrie 2021

    (Recurs la o afirmație din Pateric unde trupul e numit de Sfinții Părinți „fratele porc“) Săru’ mîna, trupul meu, că m-ajuți cînd îmi e greu, că mă lași, fără chirie, […]

  • Patrioți în poziția capră

    23 noiembrie 2021

    Mulți au crezut că negocierile pentru formarea guvernului sînt inspirate de patrie și națiune, de binele public și de urgența situației, dar s-au înșelat. Aceste negocieri exprimă, de fapt, preferințele […]

  • România de tinichea

    23 noiembrie 2021

    Este plină România ultimilor aproape 32 de ani de tinichele zornăitoare care s-au atașat de piepții mândri ai unor oameni mai mult sau mai puțin merituoși. Sunt mii de oameni […]