Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De două mii de ani – episodul 26 –

Zoom De două mii de ani – episodul 26 –

Cum procesul lui Rolouzis se terminase cu un chiolhan generalizat, puțini mai erau, târziu în noapte, dacii care să își mai amintească faptul că femeile fuseseră lăsate pe o bancă în fața templului, cu poruncă să nu se miște de acolo până când nu li se lămurește situația. Toate pretinsele tarabostese, cele care susținuseră că sunt soțiile lui Rolouzis deși nici măcar nu reușiseră să-l identifice printre ceilalți bărbați, stăteau, deci, cumințele pe bancă, așteptând să li se spună că sunt libere să-și reîntregească familia.

Mai vorbăreață și nesuportând să stea prea mult în același loc, Ziais, una dintre femeile mai tinere din grup, începu să-și descoasă suratele:

– Auzi, dragă? Păi, e frumos așa? Stăm de atâția ani împreună, în pustietatea aia, și tu să nu-mi spui mie, tocmai mie, că visai să fii soția tarabostelui?

– Cum adică visam? răspunse Tisia. Nu visam. Eu chiar am fost soția lui Rolouzis.

– Păi, nu are cum. Eu sunt soția lui Rolouzis!

– Tu ești soția lui Rolouzis? Minți. Eu sunt.

Auzind acest început de ceartă, celelalte femei se strânseră în jurul lui Ziais și al Tisiei.

– Ce-aveți, fetelor? interveni bătrâna Sargeția. Cum să fiți voi soția lui Rolouzis? Știe toată lumea că eu sunt soția lui Rolouzis.

Și, întorcându-se către celelalte, ceru confirmarea spuselor sale:

– Spuneți și voi, nu e de notorietate că eu sunt soția lui Rolouzis?

– Ce? Cine, tu, băbăciune? Păi, ce găsea tarabostele la tine? Eu sunt soția lui Rolouzis!

– Ba eu sunt soția lui Rolouzis!

– Ba nu, eu!

– Sunteți pe dracu’! Eu și numai eu sunt soția lui Rolouzis!

– Ho, nebunelor, ho, preluă Ziais frâiele. Hai să ne lămurim: toate suntem soția lui Rolouzis?

– Nu, nu, nu! se auzi corul daco-getelor. Doar eu!

– Să știți că așa nu ajungem nicăieri. Dacă o să continuăm așa, să fim toate soțiile lui Rolouzis, ăștia sunt în stare să ne trimită înapoi. Vreți înapoi? Vreți în sărăcia aia de pustietate? Să stăm tot în colibe, să vânăm noi și să ne cultivăm singure grădinile? Nu v-a plăcut la terme? Nu vă plac tavernele, vilele din această frumoasă cetate pe care au cucerit-o bărbații noștri?

– Ce au făcut?

– Au cucerit-o.

– Au cucerit un rahat. Au fugit romanii, că nu-i mai suportau de hoți ce sunt. Și după ce au fugit romanii au venit ei și s-au instalat aici.

– Mda, nu are importanță asta. Important este că sunt stăpânii cetății și că vrem să stăm aici. Vrem să stăm aici?

– Păi, noi am cam vrea, dar nu în orice condiții.

– Dar în ce condiții?

– Păi, vrem să fim tratate bine, ca niște regine, ca niște tarabostese. De aia trebuie să fim soțiile lui Rolouzis.

– Fetelor, le lămuri Ziais, asta nu se poate.

– De ce? se îmbățoșă Sargeția. Când am fugit noi pe canalele mărețului Danubiu se putea. Un bărbat avea câte soții voia el, dacă-și permitea.

– Și-și permitea vreunul din tribul nostru, Sargeția, să aibă mai mult de o soție?

– Nu, că mereu au fost un trib de leneși. Și nici de furat nu furau cine știe ce. Cât să o ducem de pe o zi pe alta. Dar acum sunt mai înstăriți, ar putea avea mai multe soții. Iar tarabostele e cel mai bogat, ar putea să ne aibă pe toate.

– Nu merge, Sargeția. Mi-a zis mie preotul, Rescuturme, că religia asta nouă la care au trecut nu le dă voie să aibă decât o singură soție.

– Da? Și ce facem?

– Păi, e vreuna dintre noi mama lui Diazis, a lui Tarbus și a lui Moskon?

– Eu, se auzi o voce groasă din spatele grupului. Eu, Naparis, sunt mama celor trei.

– Deci tu chiar ai fost soția lui Rolouzis, conchise Ziais.

– Nu, n-am fost. M-a violat, nenorocitul, în timp ce spălam rufele la râu.

– De trei ori?

– Cum de trei ori?

– Păi, atâția băieți ai. Deci te-a violat de trei ori.

– Ei, de trei ori… Ce, credeți că Rolouzis era așa de ramolit când eram noi tineri? Mă viola în fiecare zi.

– Tu spălai rufele în fiecare zi, Naparis?

– Păi da, că după ce m-a violat prima dată nenorocitul, m-am făcut spălătoreasa tribului.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale