Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De două mii de ani   – episodul 31–

Zoom De două mii de ani   – episodul 31–

Moskon stătea la intrarea în tunel, pe o băncuță de lemn pe care o făcuse cu mâna lui, cu multă vreme în urmă, din resturile unui coconar adus de Daizus și de prietenii săi. Îi plăcea mult, mai ales în zilele însorite, să iasă din tunel și să stea acolo, uitându-se la copiii care se jucau în poieniță. Îi amintea, cumva, de zilele fericite ale copilăriei, când el, Daizus și Tarbus se jucau la fel în poiana în care-și avea bordeiele tribul său. Își amintea zilele acelea senine mai clar decât multe alte lucruri care se întâmplaseră de atunci. Fuseseră, poate, cele mai fericite zile ale vieții lui, dar, prin comparație, duraseră prea puțin.

Se întâmplaseră atâtea, de atunci…

Își amintea cum ajunseseră ei, daco-geții lui Rolouzis, în cetatea Troesmis, după ce romanii plecaseră, sătui de furtișagurile tribului. Își amintea momentul în care Rescuturme, creștinase tot tribul, își amintea revenirea femeilor, momentul în care o cunoscuse pe mama sa… Își amintea multe, dar nu cu atâta plăcere ca acele momente fericite din copilărie.

– Bunicule Moskon, bunicule Moskon!

Bătrânul tresări, întrerupt din visare. Dotos, cel mai mic dintre nepoții săi și ai Sarmisei, alerga spre el, ținând în mâini o sica, vechea sabie a daco-geților.

– Bunicule Moskon, uite ce am găsit, îi arătă Dotos sabia, gâfâind.

– Ai găsit-o, Dotos? Unde ai găsit-o?

– Bunicule, am găsit mai multe.

– Unde, Dotos?

– În pădure, bunicule. Am găsit un car plin cu lemne, acoperit cu frunze și mușchi. Sub lemne erau numai lucruri din astea.

– Asta este o sica, Dotos. Este sabia strămoșilor noștri.

– Așa. Am găsit multe din astea, bunicule, și niște lucruri rotunde, grele. N-am putut să aduc unul, dar dacă vii cu mine, am să-ți arăt.

– Alea sunt scuturi, Dotos. Nu trebuie să vin cu tine ca să știu ce se află în carul acela.

– Bunicule, dar la ce folosesc săbiile și scuturile?

– Sunt arme, nepoate. Sunt arme. Le folosim ca să luptăm cu dușmanii noștri.

– Tu ai dușmani, bunicule Moskon?

– Nu, Dotos, nu am.

– Dar ai avut, bunicule?

– Am avut, nepoate, când eram daco-get.

– Și acum nu mai ai?

– Nu, nu mai am.

– De ce, bunicule? Au murit toți? I-ai omorât cu sabia și cu scutul? Îmi arăți și mie, bunicule, cum i-ai omorât pe dușmani?

– Ți-am mai zis, Dotos, că aveam dușmani atunci când eram daco-get.

– Păi, nu mai ești daco-get, bunicule?

– Nu, nepoate, nu mai sunt, de multă vreme.

– Dar ce ești, bunicule?

– Sunt cuniculist, Dotos.

– Și cuniculiștii nu au dușmani? Nu-i omoară cu sabia și scutul?

– Nu și nu, Dotos. Cuniculiștii nici nu au dușmani și nici nu-i omoară.

– Dar ce fac cuniculiștii, bunicule Moskon?

– Cuniculiștii conduc lumea, dragul meu.

– Tu conduci lumea, bunicule?

– Nu încă, nepoate, nu încă.

– Dar o vei conduce într-o zi, bunicule?

– Sigur, Dotos. Voi conduce lumea atunci când vom termina acest tunel.

– Și când, bunicule, când vom termina tunelul?

– Dacă o mai frecăm în stilul ăsta, nepoate, poate niciodată. Gata, s-a scurs timpul, nepoate.

Și, ridicându-se de pe banca din resturi de coconar, Moskon duse două mâini la gură și strigă spre copiii din poieniță:

– Haideți, haideți! Gata cu joaca pe ziua de azi! Credeți că tunelul se construiește singur? La săpat, toată lumea!




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
bijuterii argint