Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De două mii de ani – episodul 32 –

Zoom De două mii de ani – episodul 32 –

Moskon intrase și el după copii în tunel. De fapt, e impropriu spus tunel, căci, deja, era o rețea de tuneluri și săli subterane săpate sau mai bine zis cioplite în granitul micilor munți din regiune.

Chiar după intrarea în tunel fusese săpată o sală pentru paznici. Inițial fusese o sală mică, făcută să adăpostească șase bărbați vânjoși și armele lor. Dar de câțiva ani se lucra la extinderea acestei săli. Nu doar că se lărgea și se adâncea sala gărzilor, dar se construiau o bucătărie, un dormitor pentru 60 de oameni, o sală de mese și o sală mai mică, pentru întruniri. Moskon decisese că, pe măsură ce avansau lucrările, tunelul cuniculiștilor de sub Dacia trebuia să fie mai bine păzit. Nu mai voia să pățească iar ceea ce pățise cu câteva zeci de ani în urmă, atunci când micul trib al regelui Ciobix nimerise din întâmplare în poiana de unde începea tunelul.

Adâncit în gânduri, Moskon trecuse de camera gărzilor, parcursese în viteză labirintul de 6,7 stadium și ajunsese deja, ușor transpirat, în sala eroilor. Era, deocamdată, a treia sală ca mărime din rețeaua de tuneluri și săli a cuniculiștilor și tocmai întâmplarea cu Ciobix dusese la apariția acestei săli. Moskon venea des aici, ca să se reculeagă în fața statuii lui Daizus.

În acea noapte, acum 47 de ani, nimic nu părea să tulbure ritmul alert al lucrărilor. Sclavii strânși din mai toate triburile daco-geților din Moesia Inferioară își vedeau de treabă, cioplind granitul, sfărâmându-l și transportându-l prin tunelul de evacuare înspre Danubiu. Al treilea schimb al cuniculiștilor supraveghetori trebuia să intre în tură, iar schimbul I și schimbul II se pregăteau de petrecere. Era aniversarea lui Daizus, căpetenia cuniculiștilor, omul a cărui viziunea avea să ducă la conducerea lumii din chiar aceste tuneluri.

În marea sală de întruniri totul era pregătit. Platouri imense cu brânză, butoaie cu varză, viezuri la cuptor și un mânz la proțap erau pregătite din timp. Sub ochii scrutători ai grasului Tarbus, care era și el sclav, dar fusese însărcinat cu bucătăria, sclavii turnau vin în cupe și așteptau doar un semn pentru a aduce mâncarea.

Și tocmai atunci când Moskon era pregătit să dea acel semn, după ce în sală intraseră ultimii cuniculiști din schimbul II, unul dintre gardienii de la intrarea în tunel se strecură până lângă Daizus și îi șopti ceva la ureche.

Daizus, un monument de calm, de obicei, păru a-și pierde cumpătul, pe măsură ce gardianul continua să vorbească. Iar când gardianul termină, Daizus, roșu la față de mânie, lovi cu pumnul în masa de granit și spuse răspicat:

– Frați cuniculiști, vă mulțumesc pentru prezența voastră, dar nu este timp pentru petreceri. Suntem atacați. Un trib necunoscut a ocupat poiana de la intrare și ne arde coconarii!

– Ceeee?

– Da, da. Nenorociții au dat peste coconarii noștri ascunși în pădure și au făcut un foc imens. Acum dansează și petrec în jurul focului, sfidându-ne. Iar coconarii noștri se prefac în scrum, în mod inutil. Fraților, la arme!

Cuniculiștii se repeziră, într-adevăr, la arme. Își luară săbiile, sulițele, coifurile și scuturile și porniră, extrem de disciplinați, înspre intrarea în tunel.

Moskon pornise înainte și se strecurase deja în poieniță atunci când ceilalți cuniculiști se opriseră în formație de luptă, la intrarea în tunel. Toți așteptară întoarcerea sa, și nu așteptară mult:

– Daizus, începu Moskon când reveni din incursiunea sa printre dușmani, îi știu pe ăștia. Sunt neamul lui Ciobix. Nu avem de ce ne teme. În câteva ore se fac praf și adorm lângă foc. Dacă așteptăm până atunci, ne putem duce afară și le furăm caii.

– De ce să le furăm caii?

– Păi, le-am mai furat caii o dată, la Troesmis. Ne-au dat în schimb un clopot pentru biserica lui Rescuturme. Dar și ei ne-au furat lebedele. Una peste alta, am ieșit bine, pe plus.

– Moskon, noi nu mai suntem daco-geți! Suntem cuniculiști. Iar ăștia ne prăpădesc coconarii. Nu putem să-i lăsăm. Frațilooooor, la ataaaaac!

Cei 170 de cuniculiști din schimburile I și II porniră la atac împotriva micului trib al lui Ciobix, conduși de însuși Daizus

Fu o luptă scurtă, încununată de succes total. În doar câteva clipe, toți oamenii lui Ciobix, luați prin surprindere, erau legați fedeleș. Urmau să fie duși în interior și puși să sape restul vieții lor. Focul fusese stins, iar cuniculiștii salvau acum prețioșii coconari. Nu fusese totuși o pagubă prea mare și, în plus, acum aveau niște sclavi noi, care și cai.

După stingerea focului, în poiană se făcuse întuneric. Moskon se ducea spre intrarea în tunel, pentru a aduce niște făclii, când se împiedică de un trup. Își scoase amnarul, scăpără și rămase împietrit. Daizus zăcea la pământ, inconștient, cu pieptul străpuns de o țepușă pe care oamenii lui Ciobix puseseră niște carne, ca să o prăjească pe focul făcut din coconari.

Daizus fu dus rapid în camera gărzilor, fu întins pe masă și încercară să-l trezească. De-abia când ajunse medicul cuniculiștilor deschise și Daizus ochii, dar nu pentru mult timp.

– Moskon, ești aici?

– Da, frate, sunt aici, eu te țin de mână.

– Moskon, eu mă duc. Mă voi întâlni cu Marele Cuniculist al Universului, în curând.

– Nu, frate, nu te duci nicăieri, avem treabă.

– Moskon, n-am timp. Ascultă-mă bine: când veți conduce lumea…

– Da, Daizus, spune. Când vom conduce lumea…

Dar Daizus nu mai răspunse. Plecase deja, ducând cu el în veșnicie mirosul unei frigărui medium rare.




Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Unor bogati,daruiti-le ce le lipseste: saracia.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
bijuterii argint