De Ora ta, planeto, cu drag ţi-am stins lumina

Legenda spune că prima „Oră a Pămîntului“ a fost celebrată cîndva prin paleoliticul superior, cînd şeful de cavernă Gunga a făcut pipi din greşeală pe focul sacru al tribului. E drept, tribul a crăpat ulterior de foame şi Gunga a fost executat ritualic, dar asta contează mai puţin. Important e că planeta a fost salvată temporar de încălzirea globală. 

Că povestea a revenit în 2007 graţie australienilor din Sydney, asta am prefera să nu amintim. Nu de alta, dar sigur se găseşte vreun deştept să facă bancuri despre „nepoţi de puşcăriaşi cărora li s-a transmis genetic obsesia cu ora stingerii“. Pe bune, nu e frumos. Mai bine să privim cu încredere către prezent: după ce-au ieşit, cu chiu, cu vai, de sub troienele lui februarie, hoardele de hipsteri băştinaşi au stins şi anul ăsta lumina preţ de-o oră ca să combată încălzirea sus-amintită. Cînd? Sîmbătă seară. Unde? În Parcul Izvor, evident.

Luptăm cu foc contra căldurii planetare

E opt şi jumătate seara şi în parc e beznă. Serios, e întuneric de-ţi vine să-ţi bagi degetele în ochii ţăranilor care au pironit un reflector de neam prost înspre scenă. Ce e drept, ajută la atmo­feră: e ca un grătar cu fleici la o adunare de vegani. Altfel, e foarte frumos: pe scenă, încălzirea globală îşi ia bătaie pe ritm de tobe de la nişte băieţi care jonglează cu torţe aprinse. Şi dacă asta nu e destul (că încălzirea e parşivă, ştim noi), o alungăm şi cu nişte jeturi ţepene de artificii, să se înveţe minte. 

Dar poporul spectator ce părere are? E bine că s-a stins lumina în parc? Eliza are sentimente contradictorii: „E bine pe naiba, că m-am împiedicat de un boschetar căzut prin iarbă şi mi-am murdărit blugii! Şi ăla în loc să-şi ceară scuze a încercat să mă pipăie, porcu’ dracului!“. În schimb, Cezar e convins: „E frumos, adică te pune aşa, cum să zic, pe gînduri. Adică trebuie să facem economie“. Ai stins lumina azi? „Clar! Am verificat de două ori. Decît PC-ul l-am lăsat, că aveam ceva la download.“

Şi totuşi, are efect?

Mai bine să abordăm problema matur, cu un tată de familie serios. E utilă toată povestea asta? „O fi utilă cînd Protocolul de la Kyoto n-o să mai fie bun doar să ţină dreaptă masa din Biroul Oval. Pînă atunci ne dăm interesanţi, ăştia micii de pe scenă fac şi ei un ban, sponsorii se laudă că susţin rahaturi eco şi viaţa merge mai departe, că oricum nu-i pasă nimănui.“

E 9 fix. Şoul s-a terminat, aşa că lumea pleacă grupuleţe-grupuleţe către metrou. Ora Pămîntului mai durează vreo 30 de minute, dar nu pare să-i mai pese cuiva. În secolul vitezei, nici ora nu mai e ce-a fost.