Azi, luni, înaintea meciului crucial cu respectabilul San Marino, amintirile ne copleșesc. Nu ne referim la amintirea subțirei partide cu Bosnia. Deja am trecut peste, mergem înainte în galben, tricolori pînă la moarte, dar ne amintim și de ce își amintea nea Mircea la conferința de presă. Cu memoria-i prodigioasă, nea Luce – îl iubim, stimăm foarte mult – s-a riscat să facă o comparație. A comparat meciul recent cu Bosnia-Herțegovina cu cel de acum 40 de ani, cu Irlanda de Nord, cînd nu ne-am calificat noi la Mondialele din Mexic ’86. În viziunea venerabilului selecționer, alaltăieri a fost cam la fel ca răsalaltăieri. Am dominat copios, dar ne-au și lipsit piese de bază din angrenajul Naționalei.
Lucescu senior își amintea că în drama cu nord-irlandezii i-am avut indisponibili pe Cămătaru, Balaci și Ștefănescu. Totuși, deși copii de mingi pe vremea aia, mai sîntem destui care avem amintiri de la fatidicul meci din data de 16 octombrie 1985, pe stadionul „23 August“, în fața a 50.000 de suporteri înfocați. La fel ca și acum pe National Arena. Zău, în nici un caz nu poate fi comparat asaltul furios din 1985 cu asaltul ezitant din 2025.
Cît despre lista indisponibililor, fraților, chiar e hazardat să faci comparații cu Ilie Balaci. Ilie Balaci nu poate fi comparat decît cu Dobrin sau Hagi, iar Mihăilă sau Coman nici măcar nu joacă pe postul lui. Bîrligea va trebui să mai dea o căruță de goluri pînă să se apropie de un Rodion Cămătaru, la fel cum și Drăgușin mai are de tras pînă să capete prestanța unui Costică Ștefănescu. Deci, cum ar veni, absenții motivați din partida cu Bosnia-Herțegovin 2025 nu sînt niște jucători atît de decisivi precum erau absenții și mai motivații de la meciul cu Irlanda de Nord 1985. Deloc nostalgic, ne dorim doar să mai punem un bemol pe comparații.
Să îi țină tendoanele și ligamentele încrucișate pe acești tineri promițători, astfel încît, călăuziți de bătrânul înțelept Il Luce, să se ridice la înălțimea strămoșilor lor. Ne-a mai fost încă o dată simpatic Nea Mircea la conferința de presă. Pe lîngă comparație, a mai adăugat și un comentariu. A comentat arbitrajul părtinitor în favoarea adversarilor.
Dom’le, omul ăsta rămîne mereu tînăr. E de o viață întreagă în fotbal. Și tot n-a aflat că, de regulă, arbitrii ne fură pe noi, românii, mai ales cînd jucăm slab. Atunci cînd jucăm bine sau cînd ei greșesc în favoarea noastră, arbitrii nu ne mai fură. În fond, după ce am vorbit, după ce am sorbit din cupa amărăciunii cu Bosnia, hai să vedem și partea plină a paharului. San Marino, pămînt românesc, cu mii și mii de suporteri daco-romani practicînd același stil ofensiv și dezinvolt admirat de o întreagă Europă la turneul final.
Cine credea că așa ceva ar fi posibil? În octombrie 1985, atunci cu Irlanda de Nord, am pierdut meciul decisiv cînd ne era lumea mexicană mai dragă. Acum, cu Bosnia, am pierdut doar primul meci. Avem reale șanse să mai dregem busuiocul dacă Doamne-Doamne îi va ajuta pe adversari să se mai împiedice. Hai România!
867 de vizualizări
Avand in vedere ca de la puiul de curte s-a trecut ,,pe nepusa masa” la Puiul de Crăieşti este normala lipsa ,,asaltului furios”. A nu se confunda cu puiul de gostat din Gospodăriile Agricole din anii ’80. Cu toate ca avem in zilele noastre multi care se cred fobalisti ducandu-ne cu gandul la acei puii de gostat. Dar asa-i cand ai nevoie de o resurcitare si apelezi la un bunic. Se duc puii, dupa ce-si imbraca echipamentul expresiv, la culcare, astfel ca nu ne-ar mira ca-n batalia cu austriecii sa se apeleze la Camataru si la Hagii senior (ca la Balaci din pacate nu mai e posibil). Pt. ca-n caz de rezultat negativ am putea da-o pe varsta.