Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Doctorul văzduhului

Zoom Doctorul văzduhului

Înainte să ajungă erou de război, Victor Atanasiu a zburat cu un aparat mai greu decît aerul. În 1886, cînd s-a născut, oamenii reușeau să se înalțe la cer doar cu balonul sau cu religia. Localitatea Huși nu oferea cine știe ce perspective de ascensiune, așa că Victor a făcut liceul la Iași și Institutul Medico-Militar la București. Urcușul în carieră a început odată cu dorința de zbor, pe care tînărul medic a împrumutat-o de la graurii și pupezele copilăriei. Slujba de la Spitalul Militar a mers în paralel cu studiul secret al acelor zmeie cu motor cărora ziarele le spuneau aeroplane.

În 1913, locotenentul Atanasiu e mobilizat și avansat cu ajutorul războiului din Bulgaria, unde, în lipsa inamicului, luptă din răsputeri cu holera. Frontul îl pune în situația de a zbura, ca pasager, la bordul unor arătări cu aripi și cu elice, suficient cît să se îndrăgostească de văzduh cu seriozitatea porumbeilor. Vreme de doi ani participă la zboruri de observație, dar obiectul observației e însuși omul aflat în carlingă. Doctorul Atanasiu colectează date despre comportamentul piloților în aer, despre modificările metabolismului și ale psihicului uman în nori. În 1916 reușește să absolve școala de pilotaj și devine primul medic militar pilot din lume.

În august 1916 e mobilizat la bordul unui “Maurice Farman” de 80 de cai-putere și trimis să spioneze liniile bulgare din sudul Dunării. Aviația era o ramură nouă a tehnologiei, așa că toate armatele lumii se confruntau cu criza de piloți vii. Victor Atanasiu zboară, așadar, la discreție, participă la sute de misiuni și ia parte la lupte aeriene. Într-o misiune deasupra Bulgariei, Atanasiu se confruntă cu un avion german care îi mitraliază fuselajul și brațul stîng. Rănit la mînă, dar cu ambiția intactă, Atanasiu aduce “Maurice Farman”-ul la bază și supraviețuiește.

Pe toată durata războiului a luptat și a acordat asistență medicală piloților, a organizat serviciul medical militar aeropurtat și a elaborat prima lucrare științifică legată de comportamentul uman în ceruri. Fiindcă avionul lui zbura mai încet ca o lebădă, Atanasiu și-a pictat pe el o cruce roșie. De la adăpostul acestei viclenii secera avioanele germane, mult mai rapide, dar mult mai nedeprinse cu țepele românești.

După război și-a făcut cunoscute ideile în Occident, unde le-a și aprofundat, apoi s-a întors și a înființat la București Serviciul Sanitar al Aeronauticii Militare, devenit apoi Institutul de Medicină Aeronautică.

Victor Atanasiu a scăpat cu viață din ambele războaie mondiale. În comunism a făcut pușcărie politică, dar nici gardienii lui Nicolski n-au putut să-l doboare. A reușit să moară în patul lui, în 1972, așa cum ne-au obișnuit adevărații eroi: nedreptățit și uitat.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Un erou care nu a ramas uitat, Institutul National de Medicina Aeronautica si Spatiala ii poarta numele, asa cum se si cuvine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]