Duminica trecută m-am întors din Germania cu un autocar Eurolines care, în afară de cei doi şoferi regulamentari, mai avea ca însoţitor de bord un steward înfipt, dar mai puriu, gen Don Juan la 50 de ani, cu o logoree acută, în fază avansată.
Din fericire, stăteam pe un scaun de pe ultimele rînduri, astfel că auzeam relativ încet, nederanjant, şi doar din cînd în cînd, penibilele lui peroraţii ludic-aluzive adresate cucoanelor aşezate în faţă, pe primele locuri. Am coborît din autocar nelămurit: o fi avut în fişa postului atribuţii de bufon pentru entertainment-ul călătorilor sau doar presta benevol, în folosul comunităţii feminine de vîrsta a treia?
