Ce e mai rău decât a nu putea gestiona o situație de criză e să o gestionezi prost găsind soluții proaste, iar la finalul zile să crezi că ceea ce ai făcut este totuși un lucru bun. Sau, mai rău, să crezi că nu ai făcut ceva tocmai bun, dar e bine atât cât ai făcut. Ca nație, obișnuim să ne speriem de niște lucruri pe care nu le înțelegem pe deplin, fără ca asta să ne împiedice să luăm măsuri. De exemplu, „euro câștigă teren în fața leului” e una dintre cele mai grave vești cu care își pot începe ziua românii capabili să priceapă că în știre nu era vorba de un duel de la Zoo. Sau „șomajul este în creștere, investitorii se plâng de lipsa forței de muncă”. Și ne activăm. Ne ridicăm de pe scaune și procedăm la fel de inspirat cum ar proceda un grădinar care ar pulveriza din avion cianură în încercarea de a alunga ciorile din lanul de porumb.
În județul Galați, cam una din zece persoane nu are loc de muncă și îngroașă rândurile celor care la final de lună așteaptă indemnizația de șomaj pe card. Șomajul este o chestie care ne preocupă mai mult decât pe alții poate și prin prisma faptului că doar de 26 de ani ne confruntăm cu fenomenul „nu am loc de muncă”. Și normal că luptăm. Atâta doar că o facem cu armele noastre, arme lustruite frumos de ideile altfel nobile ale reconversiei profesionale.
Așa s-a ajuns ca, la Galați, AJOFM-ul să bage mâinile adânc în conturile destinate fondurilor europene și să scoată şapte milioane de lei, numai buni de cheltuit pe cursuri de formare. Banii au zburat pe ulițele uitate de lume, asfalt, educație, apă și în general utilități ale satelor din județ, unde autoritățile, după însămânțarea cu fonduri, au așteptat să crească frumoși şi trainici lucrători comerciali, cameriste, economiști sociali și, în general, antreprenori. Autoritățile tot stau și așteaptă de trei ani recolta, doar că, din 900 de gălățeni care s-au înscris și au primit indemnizații lunare de 600 de lei pe durata cursurilor, doar 45 au și un loc de muncă. Problema e că, în situația aceasta, oamenii sunt resemnați. Și problema cu adevărat mare e că autoritățile sunt și ele pe aceeași lungime de undă cu șomerii. Sau poate greșim și programul de formare va transforma în curând Tuluceștiul într-un mega-hub al outsourcing-ului.
2 vizualizări
