De Florii, Steaua – campioană!!! Cu aleasă mîndrie patriotică și creștină, clubul de pe ruta Berceni-Pipera raportează îndeplinirea în avans a planului! Am parafrazat o formulă de lemn, din vremuri de demult. Pe vremea oamenilor muncii din comunism, planul era cincinal. Pe vremea oamenilor de afaceri din capitalism, planul de la FCSB egal Steaua a fost cam decenal. Noroc, pentru întreaga suflare roș-albastră. Că planul a fost realizat în avans. De la cîștigarea precedentului titlu încă n-au trecut zece ani, adică o veșnicie. De obicei, termenul trasat de patron pentru cîștigarea campionatului era ziua de Paște. Astăzi, prin voia Domnului și a calendarului care a făcut ca Paștele să pice atît de tîrziu anul ăsta, iacătă, obiectivul a fost bifat mai devreme, înainte de a intra în Săptămîna Patimilor. Ca să se roage Celui de Sus și să nu pătimească atîta Steaua Creștină, mă-nțelegi…
Ar fi cîteva chestii și coincidențe de semnalat, acum, cînd Steaua/FCSB a devenit deja (pe merit) campioană. De exemplu, coincidența făcu ca atît de finul Gigi să se vadă cu titlul în căruță, fix după victoria împotriva Farului luminat de nașul Gică. Va veni finul și cu un plocon de Paște pentru naș, în sensul că va reuși să încurce adversarele Farului? Rămîne de văzut. În orice caz, Gigi i-a demonstrat lui Gică faptul că a avansat pe calea cunoașterii fotbalului stăpînind autoritar vestiarul, alternînd inspirat consacratul sistem patru-trei-miei cu – atunci cînd se impune – formula patru-patru-oi. Tot ca coincidență, triumful Stelei lu’ Gigi e cu atît mai dulce cu cît Steaua lu’ Tîlpan înoată în anonimatul play-out din Liga 2, iar tradiționalii adversari de la Dinamo se duc spre retrogradare, vai de curu’ lor! Mai ales în săptămîna asta, e mare păcat să te bucuri de răul altora… Nu de alta, dar te mai poți bucura și de altă, fericită, coincidență: tată, în sfîrșit, am ajuns și noi ca nemții, ca cele mai tari campionate din Europa! N-am mai frecat-o pînă-n al doișpelea ceas, ca englezii, pînă să se vadă cine ia titlul. Nu, nenică! Sîntem în Germania lu’ Bayern München, ca Italia lu’ Inter, ca Spania lu’ Real Madrid, ca Franța lu’ PSG, acolo unde oamenii își adjudecă din timp trofeul, nu așteaptă pînă în ultima etapă. Ce s-o mai lungim, Superliga din Carpați e de calibrul Bundesliga, Serie A, La Liga sau Ligne 1. Păi, nu? Păi, da! Pe urmele fratelui său Borcea, lăsați-l pe Gigi să asculte imnul Ligii Campionilor! Chiar dacă nu mărturisește atît de apăsat, ca pe vremuri, așa se gîndește.
Orice campionat își are campioana pe care o merită. Fără mișto, Steaua/FCSB este o campioană merituoasă. Marele său merit este ăla că a reușit să rămînă un pic mai bună în fața unor contracandidate mai slabe, care și-au dat singure cu stîngu-n dreptu’, cînd le era lumea mai dragă. Am intrat în Zodia Mielului. Dacă ar fi să evaluîm această ediție de campionat mioritic, păstrînd echidistanța electorală, l-am cita pe amicul Nicușor, patronul de la CSM București. A zis, à la Gică Hagi, „E bine că nu e mai rău!“. Hai România!
