Literatura română a trecut cu vederea versurile lui Emil „Cico“ Dumitrescu, agentul KGB care l-a chemat pe Ion Iliescu la televiziune în decembrie 1989. Ce zic aceste versuri? Iată: „Noi nu am fost golani şi nici eroi / Nu ne-am bătut pe străzi pentru ciolane / Şi nici cu regi la masă n-am stat noi / Visând s-avem sub perne milioane / N-am fost nici dizidenţi, nici cerşetori / Ca noi au fost în ţară sute, mii / Şi s-au luptat în prag de Sărbători / Să vină Moş Crăciun pentru copii“.
Au fost descoperite la sertar sute de poeme care n-au văzut lumina tiparului, dar care păstrează vibrația lirică a unui spion sovietic reactivat în zilele Revoluției. Între două diversiuni organizate prin intermediul Televiziunii Române, între două rafale care secerau civili, poetul a știut să adauge literaturii versuri care, iată, au supraviețuit martirilor mitraliați.
Emil Dumitrescu s-a născut în 1935 într-un sat din Ialomița, pe vremea cînd dropia și iepurele de cîmp aveau un nivel de trai mai ridicat decît sătenii. A absolvit șapte clase la Urziceni și apoi a trecut prin Școala Militară de Marină din Galați. A fost un elev greu de cap, așa cum rezultă din catalogul de note și din observațiile pedagogilor, așa că i-a dat înainte cu milităria și s-a înscris la Școala Superioară de Marină. Colegii l-au poreclit Cico nu de la sucul care încă nu apăruse pe piață, ci de la eroina unui film la modă, o maimuță care îi semăna izbitor.
Ei bine, tocmai aspectul de primată le-a dat gata pe femei. Cico avea un succes monstru la tovarășele angajate în cîmpul muncii, pe care le scotea pe rînd la cinema și pe faleză. Se zice că aspectul lui păros stîrnea fiorul erotic în uteciste, dar cea mai vehiculată variantă e cea care pune totul pe seama unicei calități atribuite vreodată lui Cico Dumitrescu și care-i atîrna între picioare.
La începutul anilor ’60, cînd armata urma pas cu pas canonul sovietic, Cico a fost băgat într-un program de învățare intensivă a limbii ruse. Din rapoartele ofițerilor care țineau cursul reiese că studentul Cico era o loază desăvîrșită, fără pic de talent, memorie sau vocabular. Cu toate astea, fiindcă nevasta unui colonel îi îndrăgise blana inghinală, Partidul îl trimite în URSS, la Academia Militară Superioară de Marină din Leningrad, unde stă patru ani să studieze, chipurile, chimia. Ei bine, chimia l-a ajutat să depășească problemele cu rusa, și vorbim aici despre chimia pe care Cico a avut-o cu o parte din soțiile Uniunii Sovietice.
La întoarcere e un spion sovietic cu stagiu complet de pregătire, dar cu aceleași lipsuri de inteligență care i-au marcat întreaga carieră. Urcă în ierarhia marinei militare și transmite la Moscova tot felul de informații minore. Rușii s-au plictisit de maculatura lui Cico și i-au cerut fapte ceva mai eroice, lucru care l-a aruncat direct în brațele contraspionajului român. Ceaușescu a vrut să-l execute, dar i s-a spus de la Ambasada URSS să stea potolit, că n-a cheltuit el bani să instruiască spionul.
Așa că Cico a fost reabilitat și plasat pe lîngă Elena Ceaușescu, avînd același nivel de impostură la capitolul chimie. Nici azi nu e clar ce anume a apreciat savanta din experiența lui rusească: chimia sau limba?
Revoluția l-a adus la televiziune, odată cu alți spioni KGB, iar aici trebuie amintiți generalii Militaru și Stănculescu. Cico Dumitrescu a executat întocmai și la timp diversiunea teroristă, difuzînd comunicate și ordine anapoda, anunțînd atacuri false, lupte imaginare, punînd armata să tragă în clădiri, chemînd populația în direcția focului și înspăimîntînd o țară întreagă cu baia de sînge în care au plutit, pentru cîteva zile, șaizeci de mii de morți.
Cico a intrat în Frontul Salvării Naționale, a stat pe lîngă Iliescu, s-a implicat în mineriade, a fost făcut contraamiral, viceamiral și apoi chiar amiral, s-a pus pe trafic de influență și pe furat, a ajuns milionar și, într-un tîrziu, prin 2004, după ce a stors tot ce putea fi stors din politică, s-a retras la adăpostul banilor. A fost pus sub acuzare în mai multe rînduri pentru fraudă, mită, corupție, implicare în mineriade și complicitate la crimele din 1989, dar, firește, fără rezultat. A murit în 2019, lăsînd în urmă o avere prea puțin cercetată.
Băutura Cico n-a mai reușit niciodată să revină pe piață.
Am ris copios… „Sotiile Uniunii Sovietice”? Genial scris.