Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Foamea partidului

Zoom Foamea partidului

Partea hazlie cu Securitatea comunistă e frica de după moartea ei. Lumea și-o închipuia ca pe o instituție atotștiutoare, atotputernică, un organism de control și supraveghere, cu mii de brațe, plantat în telefon și-n cur, care nu făcea altceva decît să te urmărească zi și noapte. Trăgeai apa la WC – desigur, Securitatea știa și de cîte ori te-ai șters la cur. Victimele, terorizații, în primul rînd, dădeau această impresie devastatoare prin zvonuri și aluzii, dar, luată la bani mărunți, Securitatea românească era de o imensă prostie. Să fim înțeleși, însă: proastă, dar tare ca fierul, iute ca oțelul. Proasta asta arunca o piatră-n baltă și zece înțelepți temători n-o puteau scoate. Prostia Securității era cu mulți mușchi. Dacă avea de băgat un pătrat într-un romb, fiți siguri că, la sfîrșit, putea raporta cu mîndrie îndeplinirea obiectivului. Cum altfel ai putea caracteriza o instituție care urmărea ce gîndeau și șușoteau oamenii, cînd era clar ca bună ziua. Nu-mi imaginez că a existat vreun securist care să nu știe asta. Dacă nu știa, atunci, mărturisesc cu mîna pe inimă, erau mai proști decît ceilalți proști.

Proști, dar mulți. Și frica asta a făcut ca multe capete, multe destine să facă pactul cu diavolul ăsta meschin și să-și fută viața. Dacă știai că Securitatea e veșnică, răsuflai ușurat. Nimeni nu avea să știe vreodată ce ai făcut și ce ai ciripit. Turnătorii erau belea. Ei te dădeau în gît. Așa că ne temeam și ne feream și de umbrele noastre. Cu pauze, firește, căci o inconștiență soră cu moartea ne gîdila să spunem bancuri cu Ceaușescu sau să comentăm Europa Liberă.

Dar că securiștii ăia impunători, care duceau o viață lipsită de griji și adăpată la Gospodăria de Partid aveau nevoie de banii mei, ei bine, asta nu mi-am putut imagina vreodată. Eram gestionar la Cartea Românească de cîțiva ani și, ca un făcut, niciodată nu-mi ieșea inventarul la fix. Întotdeauna îmi lipseau cîteva sute, pînă la o mie, două. Puneam asta pe lenea și delăsarea mea. Cînd încasam banii pe marfa vîndută direct din depozit, puneam banii în sertar și nu mă mai duceam la sfîrșitul zilei la librărie, să-i predau. Ardeam să sparg ușa la crîșma scriitorilor. Și tot așa: anul și paguba. Anul și paguba. Pe 20 decembrie 1989, cînd am tras linie cu contabilul Necula, m-am cam albit. Îmi lipseau 4.000 de lei. M-am împrumutat toată după-amiaza respectivă, am mai scociorît prin casă, am strîns suma. Pe 21 urma să achit și totul era gata. Aveam sulul de 40 de sute în buzunarul gecii, dar socoteala de la inventar nu s-a potrivit cu cea din piață. A venit revoluția și am călătorit cu banii pînă la Jilava, unde mi i-au confiscat. Apoi, la ieșire, mi i-au dat înapoi. M-am întors după trei zile la editură, ne-am îmbrățișat, am predat banii și nea Costel, mecanicul, m-a luat deoparte și mi-a zis: – Nea Florine, nu ți-am zis înainte, da’ la matale intrau, după program, niște tipi (și și-a bătut umărul cu două degete). Să știi că ți-au luat din bani. Păreau mulțumiți.

2 comentarii

  1. #1

    Florine! (suntem leat), eu cred ca mecanicul intra si ciugulea. Cand s a intors roata a si gasit scaparea. M a indoiesc ca se uitau aia la 10-20 lei. Daca luau mai mult observai. Pare treaba de mecanic.

  2. #2

    Adevarat graiesti dle Pandele! Mare japita de mecanic. Ma mir cum dl Iaru nu s-a prins nici acum. Sigur nea Costel era un smecher insidios, genul care ti se baga sub piele ca o capusa.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • O, ce veste minunate!

    11 decembrie 2018

    Ultraliberalul Macron s-a comportat ca un peștișor de acvariu dispus să facă ordine în ocean. Adică să-i scutească pe marii rechini de taxa pe pradă și să le mărească guvizilor […]

  • Manu militari

    11 decembrie 2018

    Un grup organizat de generali SRI înfășurat, ca un fular de postav, în jurul președintelui Iohannis, la Alba Iulia. O imagine-stigmat, rămasă pe umărul Centenarului, în lipsă de altceva mai […]

  • Cel mai lent din curtea școlii

    11 decembrie 2018

    În decembrie 2015, Klaus Iohannis era pe val. Sărbătorea un an de la preluarea mandatului prezidențial și reușise să scape de guvernul PSD condus de Ponta, instalând un guvern tehnocrat. […]

  • În mahalalele istoriei

    4 decembrie 2018

    În vreme ce stafia miliardarului Soros stă cu ochii pe fostele țări socialiste ca nu cumva guvernanții să bage nechezol în rația noastră de libertate, Karl Marx și-a scos și […]

  • Cîinii de pază ai Securității

    4 decembrie 2018

    Samsarul agrar Adrian Rădulescu, valetul moșierului de la Nana și fost parlamentar PDL, a recunoscut controlul serviciilor asupra listelor de candidați. “Nu l-am adus noi, l-au adus Serviciile și ni […]

romania100