Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Foamea partidului

Zoom Foamea partidului

Partea hazlie cu Securitatea comunistă e frica de după moartea ei. Lumea și-o închipuia ca pe o instituție atotștiutoare, atotputernică, un organism de control și supraveghere, cu mii de brațe, plantat în telefon și-n cur, care nu făcea altceva decît să te urmărească zi și noapte. Trăgeai apa la WC – desigur, Securitatea știa și de cîte ori te-ai șters la cur. Victimele, terorizații, în primul rînd, dădeau această impresie devastatoare prin zvonuri și aluzii, dar, luată la bani mărunți, Securitatea românească era de o imensă prostie. Să fim înțeleși, însă: proastă, dar tare ca fierul, iute ca oțelul. Proasta asta arunca o piatră-n baltă și zece înțelepți temători n-o puteau scoate. Prostia Securității era cu mulți mușchi. Dacă avea de băgat un pătrat într-un romb, fiți siguri că, la sfîrșit, putea raporta cu mîndrie îndeplinirea obiectivului. Cum altfel ai putea caracteriza o instituție care urmărea ce gîndeau și șușoteau oamenii, cînd era clar ca bună ziua. Nu-mi imaginez că a existat vreun securist care să nu știe asta. Dacă nu știa, atunci, mărturisesc cu mîna pe inimă, erau mai proști decît ceilalți proști.

Proști, dar mulți. Și frica asta a făcut ca multe capete, multe destine să facă pactul cu diavolul ăsta meschin și să-și fută viața. Dacă știai că Securitatea e veșnică, răsuflai ușurat. Nimeni nu avea să știe vreodată ce ai făcut și ce ai ciripit. Turnătorii erau belea. Ei te dădeau în gît. Așa că ne temeam și ne feream și de umbrele noastre. Cu pauze, firește, căci o inconștiență soră cu moartea ne gîdila să spunem bancuri cu Ceaușescu sau să comentăm Europa Liberă.

Dar că securiștii ăia impunători, care duceau o viață lipsită de griji și adăpată la Gospodăria de Partid aveau nevoie de banii mei, ei bine, asta nu mi-am putut imagina vreodată. Eram gestionar la Cartea Românească de cîțiva ani și, ca un făcut, niciodată nu-mi ieșea inventarul la fix. Întotdeauna îmi lipseau cîteva sute, pînă la o mie, două. Puneam asta pe lenea și delăsarea mea. Cînd încasam banii pe marfa vîndută direct din depozit, puneam banii în sertar și nu mă mai duceam la sfîrșitul zilei la librărie, să-i predau. Ardeam să sparg ușa la crîșma scriitorilor. Și tot așa: anul și paguba. Anul și paguba. Pe 20 decembrie 1989, cînd am tras linie cu contabilul Necula, m-am cam albit. Îmi lipseau 4.000 de lei. M-am împrumutat toată după-amiaza respectivă, am mai scociorît prin casă, am strîns suma. Pe 21 urma să achit și totul era gata. Aveam sulul de 40 de sute în buzunarul gecii, dar socoteala de la inventar nu s-a potrivit cu cea din piață. A venit revoluția și am călătorit cu banii pînă la Jilava, unde mi i-au confiscat. Apoi, la ieșire, mi i-au dat înapoi. M-am întors după trei zile la editură, ne-am îmbrățișat, am predat banii și nea Costel, mecanicul, m-a luat deoparte și mi-a zis: – Nea Florine, nu ți-am zis înainte, da’ la matale intrau, după program, niște tipi (și și-a bătut umărul cu două degete). Să știi că ți-au luat din bani. Păreau mulțumiți.

2 comentarii

  1. #1

    Florine! (suntem leat), eu cred ca mecanicul intra si ciugulea. Cand s a intors roata a si gasit scaparea. M a indoiesc ca se uitau aia la 10-20 lei. Daca luau mai mult observai. Pare treaba de mecanic.

  2. #2

    Adevarat graiesti dle Pandele! Mare japita de mecanic. Ma mir cum dl Iaru nu s-a prins nici acum. Sigur nea Costel era un smecher insidios, genul care ti se baga sub piele ca o capusa.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Ce ne facem noi, țiganii, dacă vin americanii 

    25 iunie 2019

    Dacă pe vremuri românii se dedulceau cu lucrurile refuzate la export, pentru care, în fața magazinelor, se dădeau adevărate lupte de stradă, iacătă am trăit să vedem și o situație […]

  • A fost sau n-a fost?

    25 iunie 2019

    Ca întotdeauna la alegeri, și pe 26 mai s-au furat voturi. Cîte? Niciodată nu vom ști. De fapt, niciodată n-am știut cîtă democrație se falsifică la urne. Numărul buletinelor falsificate […]

  • Nimic cu nimic / Primul nimic

    25 iunie 2019

    Ne aflăm, acum, la președintele cu numărul 5 din scurta istorie a republicii române. Primul președinte a fost Nicolae Ceaușescu, din 1974 până în 1989. Practic, pe vremea lui s-a […]

  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

bt