Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Golful groazei

Zoom Golful groazei

Cei doi corporatiști români se uitară cu jind peste marginea stîncii la marea azurie, traseră cu urechea la ce vorbeau cei șase-șapte turiști, se convinseră că sînt italieni și ruși, apoi își zîmbiră unul altuia și începură să coboare panta domoală spre plajă. După 5.500 de kilometri de căutări, în sfîrșit îl găsiseră: golful perfect în care să-și întindă prosoapele identice de la Decathlon fără să audă boabă de română. Fără nășici care joacă table cu finuții. Fără familii din Bîrlad care să-și îngroape porumbul fiert în nisip. Fără afaceriști din Sălăjan care să-și sune verii ca să le pună marea la telefon. Era perfect. În dreapta plajei, o bisericuță albă din piatră se ridica sfioasă deasupra mării, în stînga, angajații unei terase boeme cu stuf tocmai puneau Aperolul la gheață. Tibi și Bianca își înfipseră catrafusele în nisip și intrară timizi în apă. Bianca se înfioră cînd primul val i se sparse pe glezne, dar înaintă curajoasă, gîndindu-se la pozele de Instragram pe care o să le facă și care sigur o să le bage în boală pe colegele de la HR, mai ales pe vaca de Mirabela. Tibi se aruncă cu capul înainte în apă, bucuros că n-a mai vorbit de-o săptămînă cu maică-sa la telefon și-a scăpat de veșnica întrebare “Da’ voi cînd vă luați la biserică, mă, mamă?”. Cînd ieși începuse să bată vîntul și fiecare pală aducea un vuiet ciudat. Contrariat, Tibi își scutură capul mecanic, încercînd să-și scoată apa din urechi. Clopotul bisericuței de piatră începuse brusc să bată, dar nu asta îl speria pe Tibi. Pe lîngă clopot se mai auzea și altceva. Bianca auzise și ea zgomotul și se apropie speriată de Tibi. Amîndoi își ciuliră urechile. Vuietul care se rostogolea prin aer se transformă într-o voce. Vocea se transformă în cuvinte. Cuvintele se transformară în groază. Din curtea bisericii de piatră se auzea acum clar: “Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amîndoi un trup – şi aceasta taină mare este; iar eu zic la fel despre Hristos şi Biserică. Deci şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat”. Speriați, Tibi și Bianca o luară la goană prin apă, își apucară prosoapele din fugă și nu se opriră să-și tragă sufletul decît în mașină. În spatele lor, singura nuntă de români de pe o rază de 5.500 de kilometri își urma cursul.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]