Din vîrful Olimpului coborîm repejor acasă, la noi, pe cocioc. Torța olimpică s-a stins, trăiască sportul-rege! Vacanța la Paris s-a încheiat, gata cu carnavalul, ne întoarcem la grijile zilnice și săptămînale, la fotbal, minut cu minut, așa cum se intitula tronsonul radiofonic (la TV, mai din părți), pe vremea cînd Craiova și Dinamo erau semifinaliste europene, iar Steaua ajungea să fie chiar campioana Europei.
Hai să facem o sumară trecere în revistă de pe toate stadioanele. Rapid, vă rog minutul și scorul.
Mai propunem și un mic exercițiu de imaginație. Hai să presupunem că de la ceremoniile olimpice (aidoma lui Tom Cruise sau unor arătări care fîlfîiau prin aer) am fi brusc parașutați într-o lume mai puțin sclipitoare, în lumea fotbalului nostru românesc, cel de toate zilele, Doamne, dă-ni-l nouă astăzi! Ce-am zice? Păi, în primul rînd, în spiritul unor idealuri, am încerca să subliniem aspectele pozitive. Fotbaliștii români din țară sau din diaspora, acasă sau în deplasare, încă au capacitatea să dea niște goluri f. mișto, scorul aici nici nu contează. Golul celor de la Corvinul la 1-6 cu Astana, zău, e comparabil cu cel înscris de însuși regele Gică în poarta columbienilor la World Cup ’94. Antologic. Ce șut meseriaș a băgat Budescu în meciul de la Craiova, 5-1 pentru gazde, și ce gol a-nfipt parmezanul nostru Denis Man în poarta ălora de la Fiorentina. Deși este plin de multe hibe, da, fotbalul românesc tot mai generează superbe goluri.
Tot așa, mergînd pe firul gîndirii pozitive, am constatat că două echipe românești mai sînt angrenate în competițiile europene. Dacă am fi români sadea, adică mereu supărați, ne-am îmbufna, am incrimina cu revoltă. De ce doar două și nu toate patru? Poate că, scuzați, n-o fi cazul. Prin grija Domnului, FCSB egal Steaua va juca oricum în grupele europene (Europa League, Conference League, ce-o fi să fie primit). Am mai zice că și CFR Cluj nu-i o echipă chiar de colo. Rugați-vă Domnului să nu-și piardă Bursucul mințile, cum i se mai întîmplă!…
În ceea ce privește evoluțiile din măreața Superliga de România, chiar mimînd că am fi teleportați direct în alternosfera olimpiadei, fraților microbiști, încă nu ne pronunțăm. După etapa numărul 10 încolo, mai vedem! Tot ceea ce ne-a atras momentan atenția a fost o declarație a lui Neil Lennon, unul dintre vremelnicii antrenori ai Rapidului. „E doar o chestiune de timp pentru a schimba cultura și stilul echipei“ –cam așa zicea britanicul. Bravo, domnule, ești tare, un tip ambițios! Take your time, ia-ți timpul tău și în curînd vei schimba cultura unui club înființat alaltăieri, în 1923. Deși suporterii lui Șucu sînt oameni finuți, la costum, nu-ș’ cum se face că fanii bronzați la maieu, la peluză sau tribună, de cînd se știu, rapidiștii din tată-n fiu, încep să parieze dacă Lennon va mai prinde paltonul. Îmi imaginez ce cîntec mișto „Imagine“ al unui alt Lennon, să schimbi cultura! Alt refren: „Îl bagă unii în heavy rotation“. Deși, afirmă unii sociologi, chestia asta se produce cam pe parcursul a trei generații, aproximativ 100 de ani, cît istoria Rapidului. Hai România!
