TVR are, de săptămâna trecută, un nou PDG, în persoana Irinei Radu. Unii și-au coborât drapelele în bernă, spunând că PSD a câștigat iar, la limita legii. Alții au deschis șampaniile, din motive numai de ei înțelese. Singurii care s-au uitat năuci la tot ce se întâmplă au fost finanțatorii televiziunii publice, pe care, ca de obicei, nu i-a întrebat nimeni nimic.
În Consiliul de Administrație al TVR, PSD are trei reprezentanți, PNL – doi, UDMR, UNPR, ALDE, grupul parlamentar al minorităților naționale, Guvernul și Președinția – câte unul, iar angajații TVR – alți doi reprezentanți. ALDE, de exemplu, este un partid care nu a participat la alegerile din 2012, dar, totuși, are reprezentant. Angajații TVR sunt sub 3.000, dar au doi reprezentanți. În schimb, milioanele de plătitori ai taxei TV, cea care ține în viață televiziunea publică, nu au nici măcar un reprezentant direct. Dar așa e legea de organizare a instituției, lege pe care nimeni nu vrea cu adevărat să o schimbe. Poate și de aia alegerea unui nou președinte-director general al instituției a durat mai mult ca niciodată, trecând aproape două luni de la votarea de către Parlament a CA-ului și votarea, de către același Parlament, a PDG-ului.
Dar n-au fost două luni pierdute în zadar decât de către televiziunea publică și de către telespectatorii finanțatori. Pentru politicieni, aceste două luni au fost deosebit de rodnice. La început, s-a încercat negocierea șefiei TVR contra păstrării unor posturi de șefi ai unor companii și instituții de stat. Premierul, păcălit la momentul în care a făcut propunerea pentru CA, n-a avut nici un interes în negociere. Pentru el, TVR nu reprezenta o miză sau un punct important în ierarhia instituțiilor care trebuie neapărat modernizate spre binele țării. Dar au fost interesate, totuși, partidele mai mici, care au știut să vadă dincolo de presupusa folosire a TVR în scopuri politice. Anul acesta trebuie schimbați (căci le expiră mandatele) mai mulți judecători de la CCR. UDMR, fără votul căruia nu s-ar fi putut ajunge la o soluție în problema alegerii PDG-ului, ar vrea, totuși, să aibă continuitate la Curtea Constituțională. Nu pentru că ar putea decide acolo ceva, ci pentru că, de asemeni, un vot-balama, bine plasat, poate aduce enorme servicii organizației.
Oricât s-ar vorbi despre politizarea TVR, televiziunea publică este departe de a fi una care face jocuri politice. Da, Consiliul de Administrație e plin de politruci, în general, dar politica editorială este mult mai echilibrată decât a tuturor televiziunilor de știri luate la un loc. Nici un șef de partid dotat cu olecuță de creier nu-și poate închipui că va putea vreodată trage sforile în TVR fără ca acest lucru să se întoarcă împotriva sa. Atunci când ești PSD și ai la dispoziție două televiziuni, ambele cu o audiență zilnică mai mare decât a televiziunii publice, dispuse să se arunce și în hăurile ridicolului pentru tine, ce rost ar mai avea să-ți bați capul cu un mastodont greoi, pârâcios și cu audiență subunitară? Când ești PNL și ai la dispoziție, de asemeni, alte două televiziuni care n-ar avea din ce trăi dacă nu ți-ar mânca din palmă, de ce te-ai mai zbate să-ți duci oamenii în fața unor moderatori care sug notorietate de la invitați, oricât de necunoscuți ar fi aceștia?
Nu, TVR nu mai reprezintă o miză pentru nici un partid decât ca monedă de schimb în alte negocieri, mult mai interesante. TVR nici măcar o vacă de muls nu mai e, de când managerul providențial Tudor Giurgiu a dat semnalul golirii conturilor și pârjolirii audiențelor.
Totuși, după foarte multă vreme, în funcția de PDG al TVR a ajuns, ca urmare a bâlbâielilor politice și politizate, un om din interior, o persoană care, chiar dacă a mai trecut în carieră și pe la televiziuni private, s-a lansat în TVR, și-a făcut un nume în instituția asta și n-a căzut, ca alți colegi de-ai săi, în patima sindicalismului cu orice preț. Deși mandatul ei este, teoretic, de patru ani, Irina Radu va fi norocoasă dacă va trece de raportul de activitate pe care-l va depune anul viitor în Parlament. Pentru a se întâmpla asta, are nevoie de o minune, iar minunea ar reprezenta-o scoaterea TVR din criza financiară și de credibilitate în care se zbate de atâția ani. Veți spune că Irinei Radu îi va fi greu să izbândească acolo unde au dat chix Tănase, Sassu, Săftoiu sau Lăzescu. Da, cu 3.000 de lideri de sindicat în față și cu un CA în care ostilitatea conduce cu 7 la 6, îi va fi extrem de greu. Dar nu putem spera decât că nu și imposibil. Altfel, peste un an, cineva îl va propune pe Adrian Sârbu în fruntea TVR. În definitiv, e singurul șef de televiziune care a reușit să obțină de la mai multe guverne ștergerea unor datorii de zeci de milioane de euro.
Daca iei primele 3 televiziuni din top audiente si tot nu au aproape 3000 de angajati cat are TVR-ul la momentul actual. Acum sincer de ce tre’ sa platim din banii nostri 3000 de putori care fac rating mai mic decat RTV? Doar ca sa avem televiziune publica? Sa angajam pilele nu-stiu-cui ca sa faca ce? Sa frece menta pe banii nostri? La ce emisiuni au si cata audienta fac, ne putem lipsi bucurosi de TVR si am face si economii in bugetul personal.