Mai există, pe ici, pe colo, oameni care reușesc să facă ceva
fără a sta cu mâna întinsă la autorități. Rar, știu, dar există. Cam la asta mă gândeam sâmbătă dimineață, pe la ora 11, când în centrul Tulcei era dezvelit bustul Regelui Mihai I.
Da, e doar un bust, unul pe lângă multe altele răspândite prin țară, dar are o poveste frumoasă, care merită spusă.
În timp ce primării mai mari sau mai mici se leapădă cu rapiditate de bani, comandând statui care nu spun nimănui nimic, bustul Regelui din Tulcea a venit el la Primărie, s-a prezentat politicos și n-a cerut decât o bucățică de pământ pe care să pună cineva un soclu pe care să-și odihnească augustul bronz. Căci da, bustul Regelui Mihai n-a costat municipalitatea nici un leu, fiind o donație a unui grup de tulceni.
De fapt, Paul Prisada și Cristian Antonescu au văzut ei, undeva, acest bust al Regelui și li s-a părut că monarhiștilor din Tulcea li s-ar părea o idee bună ca orașul să se numere printre puținele în care Majestatea Sa e onorată astfel. Iar monarhiștilor tulceni chiar li s-a părut o idee bună, căci au pus mână de la mână și au cumpărat opera de artă, soră geamănă a unui bust amplasat, de anul trecut, la Palatul Elisabeta.
Până sâmbătă, bustul, creație a sculptoriței Silvia Radu, a stat în cabinetul avocațial al lui Cristian Antonescu, pe sub privirea Regelui trecând zeci de probleme mai mici sau mai mari ce se cereau rezolvate prin tribunalele românești. Ce-o fi auzit Majestatea Sa e greu de spus, dar gazda temporară a bustului și-a petrecut multe nopți în compania acestuia, până când, în sfârșit, donația monarhiștilor tulceni și-a găsit locul pe soclul din micul parc de lângă faleză.
Bine, dar sunt monarhiști mulți în Tulcea?
O să râdeți, dar cam sunt. Mai mulți, oricum, decât cei care se adună prin București cu diverse ocazii. Și mai tineri. Și mai săritori. Căci nu-i de colo să strângi tu banii pentru o statuie pe care o donezi Primăriei.
Pe lângă monarhiști, sâmbătă mai erau prin preajma proaspăt dezvelitului bust și o mână de atârnători de pe la PNL. Cam tot activul de frunte al filialei locale, cu deputat, senator și consilieri locali, fericiți că mai pot scoate nasul prin lume chiar și după încheierea campaniei locale. Vânau din priviri fotografii și zâmbeau tâmp pentru pozele ce urmau a fi ridicate pe Facebook în câteva minute. Frumoși oameni. Și foarte potriviți să se laude în fața electoratului cu o chestie la a cărei realizare nu contribuiseră deloc. Cu imaginea lor în fața ochilor m-am dus la vot la o zi distanță, amintindu-mi să nu votez cu unii care-au intrat în Parlament cot la cot cu socialiștii. Dacă aș fi știut că la o zi după votare se vor alia la nivel european cu grupul de care-i atașat și Băsescu, cel ce l-a făcut pe Rege trădător, poate că i-aș fi privit încă de sâmbătă nu doar ca pe niște atârnători caraghioși, ci și ca pe niște ipocriți fără scăpare, făcuți să inducă silă oricărui om care ar fi putut lua de bună chestia aia cu “România bunului-simț”.
