Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În sfârșit, jepcarii Deltei strigă „Hai, liberale!“

Zoom În sfârșit, jepcarii Deltei strigă „Hai, liberale!“

În săptămânile din urmă, profitând de faptul că în preajma sărbătorilor oamenii sunt mai buni, mai înțelegători, cuprinși de acel spirit unic al nepăsării și miserupismului, juristul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării, Radu Voicu, a încercat să obțină autorizația de mediu pentru două firme care practicau agricultura în Delta Dunării: Delta-Rom Agriculture SRL și Anglo-Rom Agriculture SRL. Uitând, însă, că de Crăciun ar fi trebuit să fie mai buni, câțiva oameni în mâna cărora stătea decizia au refuzat să acorde celor de la Delta-Rom și Anglo-Rom autorizația de mediu, pentru că ar fi fost nu doar ilegal, ci de-a dreptul penal. Ceea ce pe venerabilul jurist nu-l prea interesa, domnia-sa având trasat acest obiectiv, din cale afară de bănos pentru italienii care operează prin intermediul unei firme din Luxemburg. Pentru italieni și pentru cei dispuși să-și asume riscuri.

Problema concesiunilor agricole

din Delta Dunării a răbufnit cu putere în ultimii patru ani, după două decenii de liniște, jaf din banul public și voie bună. Istoria pare, dar nu este complicată deloc.

După 1990, ideea ceaușesciană de agricultură extensivă a lăsat în Delta Dunării zeci de mii de hectare de teren agricol nou. Nou, adică nerevendicabil, neretrocedabil, pentru că acest teren agricol pur și simplu nu exista la momentul naționalizării. Din fericire, terenurile agricole din Delta Dunării nu au putut fi vândute în febra privatizărilor pe doi bani. Au fost vândute diguri, mașini agricole lipsite de valaore, clădiri delabrate, dar terenurile nu au putut fi vândute, spre marea disperare a doritorilor. Ecologiștii cer, de 31 de ani, ca aceste terenuri să fie redate Deltei, pentru a fi renaturate, pentru a mai opri dispariția unor specii de pești, animale și plante. Doar că, din punct de vedere economic, interesul comunităților locale este ca aceste terenuri să rămână terenuri agricole și să producă. Ar fi un mare pas înainte dacă măcar concesiunile piscicole ar redeveni amenajări piscicole, dar, în mod straniu, nici acest lucru nu se întâmplă, multe dintre concesiunile piscicole din județul Tulcea fiind secate și folosite actualmente ca terenuri agricole.

Chiar dacă terenurile din Delta Dunării

sunt extrem de roditoare, în urmă cu 20-25 de ani, atunci când Consiliul Județean Tulcea (în a cărui proprietate au trecut aceste terenuri) a vrut să concesioneze aceste terenuri, în suprafață de peste 32.000 de hectare, s-au găsit cu greu firme dispuse să facă agricultură în Deltă. Accesul este dificil, zona este izolată și, în plus, legislația în vigoare încă de la începutul anilor ’90 presupune că pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării nu se poate practica decât agricultură ecologică, fără îngrășăminte chimice, fără pesticide și așa mai departe. În cele din urmă s-au găsit doi concesionari mari: Agrodelta Sireasa, firmă de stat care opera deja de pe vremea lui Ceaușescu în zonă, și niște italieni care operează prin intermediul unei companii luxemburgheze două firme din România, anterior amintitele Anglo-Rom și Delta-Rom. Cum nu a fost înghesuială pentru concesionare, redevențele stabilite în perioada 1996-1997 pentru niște contracte de 20 de ani au fost ridicole, reprezentând aproximativ 20 de dolari pe hectar pe an. Timp de 20 de ani, marii concesionari au profitat de aceste redevențe mici, departe de valorile pieței, iar din momentul intrării oficiale a României în UE, adică din ianuarie 2007, au început să încaseze subvenții serioase pentru fiecare hectar. Dincolo de subvențiile acordate fiecărui agricultor, cei din Deltă au beneficiat și de un spor pentru zonă defavorizată și, de asemeni, de subvenții pentru agricultura bio/eco.

În cele din urmă, practicarea agriculturii extensive în Deltă, pe suprafețe mari, a devenit extrem de profitabilă pentru cei trei mari concesionari. Subvenții la greu, producții bune, redevențe hilare și o totală lipsă de control din partea autorităților în ceea ce privește respectarea obligativității de a se practica o agricultură ecologică.

În momentul în care s-a apropiat

ziua expirării contractelor de concesiune, Anglo-Rom, Delta-Rom și Agrodelta Sireasa au început să se agite, dorindu-și prelungirea contractelor, la aceleași redevențe, prevalându-se de o clauză contractuală care prevedea această posibilitate. Doar că prelungirea nu se putea face unilateral, iar CJ Tulcea nu mai dorea cu nici un chip această prelungire, având din ce în ce mai mare nevoie de bani. O estimare de la nivelul anului 2017 spunea că la licitație s-ar putea obține redevențe între 160-200 de euro/hectar pe an pentru cele 22.000 de hectare concesionate Anglo-Rom, Delta-Rom și Agrodelta Sireasa. Un calcul simplu arată că, aducând redevențele la zi, CJ Tulcea ar fi câștigat annual, numai de pe cele 22.000 de hectare, în jur de 4,5 milioane de euro, față de sub 400.000 de euro cât câștiga până în 2017. Adăugând redevențele și de pe restul de 10.000 de hectare agricole, suma s-ar fi apropiat de 6-7 milioane de euro anual. Față de, repetăm, sub o jumătate de milion de euro.

Ei bine, concesionarii nu s-au lăsat

și au atacat în instanță încetarea contractelor, deși unii erau foarte în culpă. Legea și clauzele contractuale presupun, cum am mai scris, practicarea exclusivă a agriculturii eco, iar concesionarii au fost prinși de mai multe ori încălcând această clauză contractuală. De drept, contractele ar fi trebuit să înceteze chiar atunci, însă lucrurile sunt tărăgănate de mai bine de patru ani. Între timp, însă, fără a avea contracate valabile, cei trei mari concesionari nu pot desfășura activități agricole pe terenurile respective. Și, totuși, o fac, abuziv. De asemeni, fără a avea contracte de concesiune valabile, nu pot primi autorizații de mediu și nu pot primi nici subvenții de la APIA.

Deocamdată subvenții nu primesc. Dar cultivă în continuare terenurile respective, cele aproape 22.000 de hectare, fără contract de concesiune valabil și fără autorizație de mediu.

În ajutorul celor de la Anglo-Rom și Delta-Rom au sărit, încă din 2018, consilierii județeni ai PNL, conduși de avocatul Michael Gudu. Aceștia au propus pur și simplu prelungirea contractelor, fără licitație, la un preț cu doar 50 de kilograme de grâu la hectar mai mare decât prețul de pornire al licitațiilor deja demarate. Încercarea, penibilă și penală, a fost sortită eșecului, propunerile PNL nefiind votate în ședințele CJ Tulcea. Dar PNL nu s-a lăsat, dragostea sa față de cei doi concesionari fiind extrem de puternică.

În prima parte a lunii septembrie 2020, în plină campanie electorală, reprezentanți ai Anglo-Rom și Delta-Rom, precum și ai altor concesionari mai mari din Deltă, s-au întâlnit într-o cârciumă tulceană, deținută de un membru al PNL, cu conducerea PNL Tulcea. În acel moment, PNL Tulcea spera să obțină atât Primăria municipiului, prin președintele filialei județene, Ștefan Ilie, cât și președinția CJ Tulcea, prin George Șișcu. Ideea  a fost simplă: în cazul în care PNL câștigă conducerea CJ Tulcea, Anglo-Rom și Delta-Rom scapă de probleme și-și pot vedea în continuare de colectarea câștigurilor sănătoase din subvenții. Dacă doresc să împartă, cu atât mai bine.

Din păcate pentru ei, George Șișcu nu a câștigat președinția CJ Tulcea, iar speranțele concesionarilor frauduloși au primit o lovitură zdravănă. Dar nu este nimic. Atâta vreme cât mai există oameni precum Radu Voicu, dispus să-și riște libertatea pentru a le obține autorizații de mediu, sau oameni precum fostul consilier județean Michael Gudu, acum deputat, jepcarii Deltei continuă să spere. Cum speră și beneficiarii sponsorizărilor generoase.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum să nu murim

    19 ianuarie 2021

    Mihai Eminescu a învățat să moară cu mult înainte de-a muri la un azil de nebuni și-a mai murit o dată cînd a ajuns nume de cofetărie în orășelele de […]

  • Școală să fie, dar și pușcărie!

    19 ianuarie 2021

    România se împarte iar în două: vaccinații și ceilalți. Elixirul Pfizer vine în doze mici și selective, așa că viața normală are de stat la coadă încă multe luni. Așa […]

  • Ce frumoasă vaccinare!

    19 ianuarie 2021

    „Trebuie să fim pregătiți și tocmai de aceea am convocat astăzi o întâlnire cu ministrul Sănătății și cu experții din domeniul vaccinologiei. Am evaluat stadiul pregătirilor României și am discutat […]

  • Metamorfoza țăranului român

    12 ianuarie 2021

    Dacă pînă acum cinci-șase ani mă dădeam de ceasul morții că boarea societății de consum a ocolit satele românești, astăzi cantitatea de supermarket-uri și de superbet-uri pe cap de băștinaș […]

  • Vaccinați, băieți, orice, numai vaccinați!

    12 ianuarie 2021

    Campania de vaccinare a devenit o tristă eroare de vorbire. Iohannis și-a retras capul din prompter și l-a lăsat pe bietul colonel Gheorghiță să încaseze singur cartușele urii populare, pe […]