Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În vizită la locotenent-colonelul iarnă

Zoom În vizită la locotenent-colonelul iarnă

E o ciudățenie prea bine cunoscută cum taman cele mai nasoale trăiri, alea pline de obidă, regret, neputință și furie se transformă ca prin farmec odată cu trecerea anilor. Cui i-a fost bine în armată? Ție? Ție? Nici mie. Cu toate astea, povestirile din armată sînt cele care fac deliciul unei conversații, cu cît vîrsta participanților e mai înaintată. După patruzeci de ani, totul e învelit în aburul molcom al legendei. Știm cu toții că nu e adevărat, dar nu are nici o importanță. Și totuși se mișcă, adică e adevărat.

L-am cunoscut îndeaproape pe locotenent-colonelul iarnă, era să dau ortul popii. Povestea mi-a fost adusă în memorie de Dinu Lazăr, care își amintea de curînd cazul unui tînăr actor, Ludu, obligat de un comandant să stea-ntrun copac iarna, vreme de patru ore. Se spune că atunci tînărul ar fi făcut un infarct. Întors din armată, a murit pe scările IATC. Dar asta e o poveste tristă. Povestea mea e dramatică și ea, dar s-a terminat cu bine, iar dovada e că taman eu sînt cel care scrie relatarea acelei mici aventuri. În iarna ’73-’74 am făcut o groază de gărzi la Plenița și prin împrejurimi.

La groapă, la rastel, la tancuri, la steag, dar cel mai greu a fost în cîmp, în așteptarea dușmanului de clasă. Nene, eram pierdut pe un deal nins și viscolit și mă ascundeam în zăpadă, parcă văd și acum, cu colegul Neagu Eduard. Aveam asupra noastră clasica, celebra sticluță de vișinată sau de rom sau de caisată. Altfel nu se putea. Tehnica de introducere în garnizoană era simplă și eficientă. Legam izmana cu un laț și strecuram acolo sticla. Naiba o mai găsea. Cu tehnica asta făcusem un Revelion de pomină. Dimineața, dormitorul era înconjurat de trei rînduri de sticle frumos aliniate. Nu cred că e cazul să povestesc despre durerile de cap. Alea nu pot fi povestite. Ei, dar acum era altă poveste: în bătaia vîntului rece, sticlos, nici o sticloanță nu făcea față.

– Măi, i-am spus lui Eduard, io nu mai pot, mă culc în zăpadă. Parcă e mai cald. Scoală-mă după un sfert de oră. M-am cuibărit în omăt, m-am încălzitși am început să visez: foc și pară, spectacol, artificii, gagici dezbrăcate. Era așa bine. Cînd am deschis ochii, Eduard trăgea de mine și-mi dădea palme.

– Bă, am crezut c-ai murit. La un moment dat, nici nu mai respirai. M-am gîndit c-or să mă închidă. Te-am pocnit. Te doare?

Frate, eram amorțit ca o bucată de carne atîrnată-n pod. Nu izbuteam să-mi coordonez privirea. Vedeam cruciș. Așa că am zis cu voce stinsă, dar cu zîmbetul pe buze, că doar trăiam, nu murisem, „Mai e ceva-n sticluță?“.„Da“, a zis darnic, dar cu regret, Eduard. Și mi-a întins obiectul, lingînduse pe buze și înghițind în sec.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]