Jurnalul lui Hillary Clinton, secretară de stat
19 mai 2012 – M-a lovit un damf infernal astăzi de dimineaţă cînd am deschis geamul camerei de hotel. Am crezut că s-a spart o ţeavă sau ceva, dar ce ţeavă să miroasă aşa de tare a whiskey? O ţeavă cu whiskey? Mirosea mai tare ca atunci, de 4 iulie, cînd l-am prins pe Băsescu făcînd ţuică în spatele Casei Albe… Cînd colo, ce să vezi, mă uit mai bine pe geam, în spatele hotelului era chiar Băsescu, gol pînă la brîu, învîrtind în cazanul cu ţuică cu o mînă a lui Marga. Omul ăsta chiar n-are limite. Vreau să văd unde anume în Constituţia lor scrie că şeful politicii etilice este şeful statului.
20 mai 2012 – Astăzi la summit-ul NATO s-a discutat vreo patru ore despre mine antipersonal. Am murit de plictiseală. Apoi a luat cuvîntul Băsescu şi ne-a spus: „N-am fost foarte atent ce se discuta pentru că îmi odihneam puţin ochii, totuşi am auzit că vorbeaţi despre mine. E unul din subiectele mele favorite. Dacă tot am ajuns să vorbim despre mine, aflaţi că sînt un Scorpion pasional, sînt un om ferm, dar corect şi mi-aş dori nişte nepoţei. Acum, hai, ziceţi şi voi cîte ceva despre mine“.
21 mai 2012 – Nu ştiu cît mai stă Băsescu pe aici, dar toată lumea se întreabă dacă nu cumva are treabă pe-acasă. Azi, de exemplu, cînd a intrat Barack în sala de conferinţe, Băsescu a început să strige: „Ce coincidenţă să te întîlnesc aici, Bănele, hă, hă, hă!“. Apoi a devenit serios: „Nu, pe bune, io te ştiu pe tine, nu eşti tu ăla de mi-ai furat portofelul în tramvaiul 41?“.
Jurnalul lui Traian Băsescu
19 mai – Dragă jurnalule, de când am ajuns la Chicago mă simt singur şi, mai ales, confuz. Aseară, de exemplu, am băut până am uitat cum mă cheamă, aşa că l-am întrebat pe Obama cum mă cheamă, dar nici el nu ştia. Nimeni nu ştia. Noroc că am dat până la urmă de Marga, care mi-a explicat că mă comport ca Mussolini. Ce să zic, mi-a fost de mare ajutor, pentru că m-a lămurit cel puţin că nu mă cheamă pe mine Mussolini, cum eram tentat să mă prezint în faţa celorlalţi participanţi la summit.
20 mai – Azi am plecat puţin de la restaurantul hotelului, unde mi-am amenajat un birou, şi m-am plimbat pe străzile oraşului. Ah, Chicago, oraşul Prohibiţiei! Unde eşti tu, Lăzăroiule, când am nevoie de tine ca să te trimit să dai o fugă până la distileria clandestină de la colţ?
21 mai – Ce mă enervează pe mine la toată deplasarea asta e că trebuie să împart camera de hotel cu Marga. De unde regula asta cretină că trebuie să merg la summit-ul NATO împreună cu ministrul de Externe? Ce legătura are una cu alta? Mult mai relevant mi s-ar părea să fac deplasările împreună cu ocupantul funcţiei de fost ministru al Turismului, oricine ar fi ăla.
