Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Inimă de jurnalist

Zoom Inimă de jurnalist

La sfîrșitul secolului al XIX-lea, în epoca de aur a pamfletului și a duelului de formă, violența se consuma prin gazete. Politicienii, ziariștii și militarii se împungeau cu mare tragere de inimă, se tăvăleau unii pe alții în zoile satirei și se presărau cu fulgi, pentru ca apoi să-și trimită martori pentru duel. Duelul nu ajungea pe teren aproape niciodată, fiindcă martorii și combatanții erau, dacă nu rude, măcar colegi de interese, iar jignirea se spăla – după darea de mînă – cu șpriț și pastramă sau cu șampanie și raci.

În februarie 1897, însă, farsa de societate a luat o turnură groasă. George Emanuel Lahovary, redactor-șef la L’Indépendence Roumaine, a scăpat adjectivele din mînă într-un pamflet adresat lui Nicolae Filipescu. Deși ziarul avea tradiție conservatoare, Lahovary avea vederi mai degrabă liberale. Aceste vederi l-au făcut să-l ia peste picior pe mai tînărul Filipescu, un politician conservator pătimaș, gata să sară la bătaie pentru mult mai puțin.

Nicolae Filipescu era și el ziarist. Avea ziarul Epoca, pe care-l ținea din banii săi, fusese deputat și primar al Bucureștiului și luptase în stradă împotriva guvernului liberal Ion Brătianu. Era patriot pînă în vîrful degetelor și trăia cu capsa pusă, pregătit să tragă sabia dacă interesul național sau onoarea ar fi cerut-o.

Cînd a scris articolul-pamflet la adresa lui Filipescu, Lahovary nu s-a așteptat să fie provocat la duel. Nici cînd s-a trezit cu martorii la ușă n-a crezut că înfruntarea va depăși faza de împăciuire cu pastramă și cabernet. S-a gîndit că dacă își cere scuze și îl laudă un pic pe Filipescu poate stinge afacerea.

Dar nici vorbă. Vulcanul se pornise, Filipescu nici n-a vrut să audă. Martorii lui i-au forțat pe martorii lui Lahovary să accepte lupta pe teren. Confruntarea a avut loc într-o sală de tir lungă de 12 metri și lată de șase, aflată pe cheiul Dîmboviței. Filipescu, spre deosebire de Lahovary, se mai bătuse în duel, ba chiar avea o reputație de căutător cu lumînarea al scandalului, dar niciodată nu rănise grav pe cineva. Se antrena frecvent cu spada și pistolul, era mai tînăr cu opt ani ca Lahovary, iar opt ani în 1897 însemnau o veșnicie.

Cu toate astea, Filipescu nu avea de gînd să-și spintece adversarul. Fusese aleasă spada, tocmai pentru a-l proteja pe Lahovary, căruia Filipescu plănuise să-i reteze un buzunar de la tunică și atît. Lupta a început cu mișcări corecte, cu o rezistență dîrză din partea lui Lahovary, care însă a obosit repede. După o primă repriză scurtă, Filipescu a reluat asaltul și, fiindcă Lahovary se încăpățîna să pareze, l-a străpuns – e drept, în dreptul buzunarului –în inimă. Lahovary a murit pe loc, iar Filipescu și cei patru martori au fost arestați.

Procesul a avut loc peste o lună, iar martorii au fost achitați. Filipescu a primit șase luni de închisoare. Apăsat de uciderea neplanificată a colegului său de breaslă, a jurat să nu mai lupte cu spada. Și, în duelurile care au urmat, a folosit doar pistolul, trăgînd în aer și așteptînd zadarnic să primească glonțul ispășitor pe care adversarii lui, slabi țintași, n-au reușit să i-l ofere.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]