Articole ce conțin cuvântul cheie: Nicolae Filipescu

vineri, 5 februarie 2021 -

Mihail Pherekyde, amorezat la 75 de ani de o tînără cabaretistă, avea în sînge fierbințeala strămoșilor săi macedoneni. Viața lui, adăpostită sub paravanul carierei politice, a fost romantică și agitată. Amante și dueluri secrete, afaceri periculoase, jocuri de cărți și petreceri, poezie și nesăbuință. Toate astea alcătuiau materia secretă a omului cu aparență sobră, stîlp al Partidului Național Liberal, ministru de Interne și de Externe, ministru al Justiției și al Lucrărilor Publice, ambasador în Franța, deputat, senator, președinte al Senatului […]

vineri, 13 noiembrie 2020 -

Energia unionistă a lui Nicolae Filipescu aștepta primul război mondial așa cum așteaptă lotrul la drumul mare ivirea unei calești. Era ocazia care putea aduce totul, adică dobîndireateritoriilor românești din afara Regatului, cu ajutorul Marilor Puteri și al armatei române. Nicolae Filipescu ratase Consiliul de Coroană din iulie 1914, cînd Carol I era gata-gata să bage România în război de partea Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria și Italia). Era pe atunci fruntaș al Partidului Conservator, dar nu atît de fruntaș încît […]

vineri, 6 noiembrie 2020 -

Din 1883 și pînă în 1885, primar la București a fost Nicolae Filipescu. Capitala țării era pe atunci precum țara: plină de noroaie, gîște, argați și case de chirpici. Ici-colo răsărea cîte o clădire boierească din cărămidă, dar nu destul cît să șteargă impresia colibelor de paie și bălegar. Trotuare pietruite se găseau doar în fața hotelurilor din centru, dar între ele, dacă nu aveai trăsură, înotai prin glod. Cele cîteva clădiri oficiale, singurele construite din piatră, erau înconjurate de […]

vineri, 30 octombrie 2020 -

La sfîrșitul secolului al XIX-lea, în epoca de aur a pamfletului și a duelului de formă, violența se consuma prin gazete. Politicienii, ziariștii și militarii se împungeau cu mare tragere de inimă, se tăvăleau unii pe alții în zoile satirei și se presărau cu fulgi, pentru ca apoi să-și trimită martori pentru duel. Duelul nu ajungea pe teren aproape niciodată, fiindcă martorii și combatanții erau, dacă nu rude, măcar colegi de interese, iar jignirea se spăla – după darea de […]