Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Interviul de apoi MONICA ANISIE: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru COVID, să nu mai zică lumea că școala omoară decît neuronii!“

Zoom Interviul de apoi MONICA ANISIE: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru COVID, să nu mai zică lumea că școala omoară decît neuronii!“

După ce rătăci vreme îndelungată printr-un pustiu alb-lăptos, întins parcă pînă peste infinitatea zării și străbătut de o cărare care părea să ducă nicăieri, reporterul nostru se trezi brusc în fața unei uși. Simplă coincidență, ușa apăruse fix după ce reporterul mormăise, într-un moment de claritate, „E o imensă pierdere de vreme!“. Lucru curios, ușa n-adusese cu sine nici ziduri, nici geamuri, nici acoperiș. Era doar ea, singură în mijlocul pustietății. Sătul de nimicul înconjurător, reporterul ridică din umeri și intră.

Bine ați venit în Purgativ, îl întîmpină ritos elevul de serviciu veșnic.

Vrei să spui în Purgatoriu, îl corectă reporterul.

Vreau să spun că ăsta e spațiul destinat celor care s-au vrut moț pe un sistem care e, în esență, un mare rahat,  îi explică plictisit elevul în timp ce-l ghida pe reporter de-a lungul unui coridor întunecat și anost. Dar iată că am ajuns. Mai departe îți explică doamna, zise el și deschise o nouă ușă.

Reporterul închise instinctiv ochii, speriat că valul de lumină din birou l-ar orbi după drumul din beznă. Spaimă deșartă, dincolo de ușă nu era nici o lumină. Mă rog, nici una care să iasă în evidență. Doar o catedră ridicată pe un podium, învelită într-o față de masă grena. O tablă în spate și poză Vioricăi Dăncilă tronînd imperial asupra tuturor. Sub Dăncilă, dar nu semnificativ cu mult, grație podiumului pe care era cocoțată catedra, Monica Anisie aștepta sub un bec chior, bîntuit de tresăriri intermitente de lumină.

Rămas singur în prag, reporterul spuse elegant „Bună ziua!“ și dădu să intre.

STAI! țipă Anisie de la catedră și un vraf de dosare cu șină i se puse amenințător în față. Trebuie să respectăm protocolul!

De acord. Spuneți-mi care sînt pașii.

Mai întîi trebuie adeverință de la medic, de care nu mai e nevoie, după care vă vom lua temperatura la intrarea în clasă cu un termometru pentru care părinții n-au strîns bani pentru baterii și, în final, veți lua loc în bancă în spatele unui panou de pepsiglas.

Pepsiglas nu există! protestă reporterul.

Exact. Am decis să renunțăm la el, spuse Anisie cu mîndrie. Nu e nevoie să vă aprindeți, continuă ea.

De ce, o să mă stingeți cu un pahar rece de Termopane?

Nu, spuse Anisie profund jignită. Alcoolul este interzis în școală!

Și cu ce anume veți igieniza sălile de clasă dacă alcoolul este interzis? întrebă reporterul, deja nesigur pentru osînda cui fusese smuls din neființă acest Purgativ.

Ce treabă are alcoolul cu igienizarea? ridică Anisie din umeri. Noi folosim spirt!

Aveți dreptate, admise reporterul înfrînt. Dar totuși, încercă el, protocolul nu are nici un sens. Se contrazice singur. Pare mîzgăleala unui idiot.

Aici îmi permit să vă contrazic, interveni Anisie jignită. Noi nu încurajăm individualismul. Protocolul este rezultatul muncii unei echipe dedicate din minister.

Am înțeles. Mulți, dar…

Dar după ce dînșii au stabilit niște norme au venit alte directive și de aici mica neînțelegere de care amintiți.

De unde au venit alte norme?

De la minister, firește, remarcă mîndră Anisie.

Văd că aveți portretul doamnei Dăncilă pe perete, observă reporterul și brusc lumea începu să aibă iarăși sens. Un sens profund greșit, dar totuși sens. Nu e cam ciudat, totuși? continuă el. Nu sînteți membrele aceluiași partid. Să fi fost Traian Băsescu, al cărui consilier ați fost, mai înțelegeam…

Am divergențe i-de-o-lo-gi-ce, silabisi Anisie cu ochii în palmă, prea mari cu domnul Băsescu ca să-i accept poza pe perete. El voia să închidă spitale, eu le vreau larg deschise, să vină lumea buluc, cît mai mulți, să zică „Respect, tovarășă Anisie, iată ce face un ministru competent!“.

Vreți să spuneți…

Dacă spun mai multe, sigur scap o tîmpenie pe care ai s-o pui în titlu.

Să revenim atunci la doamna Dăncilă. De ce ați pus-o pe perete?

Din solidaritate feministă. Indiferent de culoarea politică, nu trebuie să uităm că toate sîntem femei și trebuie să fim solidare unele cu altele. Tute unite, cum spuneau strămoșii noștri italieni.

Îmi cer scuze, dar cred că tutte e cu doi de t, interveni reporterul.

Da, un t la început și unul la mijloc, îl corectă Anisie, vizibil jenată de ignoranța interlocutorului. Am impresia că nu știți nici măcar pe ce lume trăiți, spuse ea tare, ca pentru sine.

Dar dumneavoastră, stimată doamnă, știți pe ce lume trăiți? exclamă reporterul, tare mirat să-și audă vocea sunînd ca milioane de glasuri de părinți aduși la marginea răbdării.

Anisie deschise gura cu mîndrie și se opri brusc, de parcă cineva ar fi înghețat-o alături de legile spațiului și ale timpului. Elevul de serviciu veșnic apăru plutind deasupra ei și, sictirit pînă în străfundul sufletului, spuse:

Este un spațiu complet paralel cu realitatea, unde legile logicii, ale moralei și ale bunului-simț nu sînt capabile să se manifeste. Este un univers întreținut artificial, capabil să ingereze resurse de inteligență umană aparent infinite și să producă rebuturi în aproape jumătate din cazuri. Este o simulare unde inteligența este, prin design, gîndită să fie stimulată strict în afara programului. Este singurul spațiu în care omul modern poate coexista cu dinozaurii și, culmea, dinozaurii sînt considerați forma de viață mai evoluată, de la care homo sapiens trebuie să ia aminte, neapărat cu deosebită reverență. Îmi cer scuze dacă te-a speriat modul în care am pus-o pe pauză. Dar m-am săturat să urle isterică „Mă faci homo pentru că sînt căsătorită cu un bărbat?“ ori de cîte ori ajung la partea cu homo sapiens.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite