Dialog fără mască. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române din București, despre ceea ce poate și ce nu poate face pandemia la muzeu și nu numai. Felurite primejdii de durată. Cum e cu vizitele virtuale și cu cele la fața locului.
Cristian Teodorescu:Un muzeu în care nu intră vizitatori are ceva tragic, ca decorul unei piese care nu se mai joacă,nu crezi?
Ioan Cristescu:Nu este doar tragic. Unul dintre argumentele existenței noastre s-a anulat. Un muzeu are ca misiune păstrarea, conservarea și restaurarea patrimoniului. Dar toate acestea pentru a prezenta acest patrimoniu publicului, vizitatorului. La muzeu te duci ca să te bucuri, să înveți, să te regăsești în tradiție, în modele. Dacă nu te mai poți duce nu mai există tradiție, nu mai există modele. Spun asta pentru că, în mare parte, societatea de azi păstrează cele două valori umane parcă doar în muzee.La teatru te duci ca să trăiești emoția scenică împreună cu actorii. Ecuația teatrului e completă doar cu spectatorul.
C.T.:Ce-ați făcut, ce faceți de cînd e muzeul închis?
I.C.:Acum, cînd vorbim, muzeul e deschis. Cînd nu era, două luni, am fost prezenți online, cu diverse prezentări, intervenții.Am avut prezențe zilnice de la casele memoriale, conferințe, am introdus recitaluri de poezie din edițiile festivalului etc. Online va rămîne o completare a activității noastre, dar nouă ne era dor de vizitatori. Sigur, tururile virtuale sînt frumoase, dar iarăși revenim la trăirea emoției la întîlnirea cu manuscrise, cărți, obiecte ale scriitorilor etc. Închis în totalitate nu a fost pentru că restaurarea manuscriselor nu se poate face acasă, ci la laborator, monitorizarea temperaturii, a umidității trebuie făcută zilnic chiar dacă e pandemie, război etc.
C.T.:Crezi că la Muzeul Literaturii se poate păstra distanța fizică de doi metri?
I.C.:La expoziția de bază din strada Nicolae Crețulescu se poate. Chiar și la casele memoriale, cu reducerea numărului de vizitatori și cu respectarea tuturor regulilor.
C.T.:Nu prea înțeleg cum va merge treaba în cazinouri, apropo de această distanțare. Dar să nu-i vrem răul caprei vecinului, nu?
I.C.:Eu nu înțeleg multe. Dacă la cazinou se poate, de ce nu se poate la teatru? Capra vecinului a devenit sala de spectacol, sala de teatru.
C.T.:Cum te descurci cu masca? Pe mine mă toacă nervos
I.C.:De o săptămînă, am făcut o iritație urîtă la nas și la gură. Nu mai ies des din birou, la cumpărături nu mă duc, în spații închise nu mai intru decît pentru strictă nevoie. Nu m-a tocat nervos inițial, m-a tocat fizic, iar acum a venit și psihic.
C.T.:Nu te întreb cum va fi după, fiindcă nu știm, dar la ce scenariu v-ați gîndit la MNLR pentru acest după?
I.C.:Care după? Înțelepții spun că o să trăim cu virusul și că, pînă la un vaccin, nimic nu va mai fi ca înainte. Referitor la muzeu, așteptăm ridicarea tuturor restricțiilor. Pentru moment e bine că e vară și avem grădina din Crețulescu și grădina de la Mărțișor și sper ca lunile acestea să avem evenimente acolo. Nu îndrăznesc să mă gîndesc la toamnă, iarnă și primăvară. Nu am atîta imaginație. Nu am imaginație nici pînă la mijlocul lui iulie. Ne bucurăm că putem să avem vizitatori. E deja ceva. Contactul viu, în multe zone ale culturii, nu poate fi înlocuit.
C.T.:Vor fi muzeele mai sigur și mai ușor de vizitat online?
I.C.:Am vizitat multe muzee online. E mai sigur din punct de vedere al virusului. Dar după o vizită online rămîi cu frustarea că nu te poți duce fizic acolo, rămîi cu un sentiment de regret, de neputință și fără adrenalina cunoașterii întregi. Online esti călător, dar nu descoperitor, explorator, iscoadă, cercetător și cercetaș, adică tot ceea ce o călătorie îți dă, inclusiv binecuvîntata oboseală fizică și mulțumirea minții sau a sufletului.Pentru mine, contează la muzeu și ceea ce nu poți avea online, mirosul exponatelor, posibilitatea de a le atinge – unde e cazul. Dar să zicem că eu fac parte dintr-un alt soi de public. Vizitatorii mai tineri s-ar mulțumi cu vizitele de la distanță?Unii da, alții nu. Problema vizitatorilortineri e mult mai complicată. Sigur că noi urmărim să mărim numărul de vizitatori, dar ne interesează cel mai mult să-i fidelizăm, să-i facem să revină, să-i educăm în acest sens, or dacă nu-i întîlnești e greu să-i convingi online. Am depus eforturi mari în ultimii trei ani ca să transformăm muzeul într-un loc de fermentație culturală și am avut rezultate. De la 4.000-5.000 de vizitatori în urmă cu cinci ani în Bulevardul Dacia, în noile locații și casele memoriale, a crescut la aproape 50.000 în 2019. Și mulți dintre ei tineri. Mai este o problemă pe care va trebui să o rezolvăm. Cea a timpului. Timpul de vizitare online și timpul de vizitare fizică la muzeu sînt două chestiuni extrem de diferite. Timpul online e unul al informării și comunicării, timpul de la muzeu e unul al formării, al trăirii, prin atingere, prin miros, adică prin atribute umane.
C.T.:Crezi că scriitorii, artiștii în general, care sînt pupăcioși, vor renunța la acest obicei?
I.C.:Unii au renunțat, alții nu. Unii poartă mască, alții nu poartă. Nu am cunoscut mulți scriitori sau artiști pupăcioși. Poate între prieteni sau în situații de sărut tip Iuda, fariseic. Sînt multe feluri de sărut și de pupat.
C.T.:Sîntem în pericol ca pandemia asta să ne șteargă discret memoria?
I.C.:Memoria nu se poate șterge. Tradiția nu se poate distruge. Identitatea nu se poate anula. Pentru toate acestea se fac eforturi de anihilare. Ce uită cei care fac aceste eforturi este un crez, și anume că ele sînt ADN-ul uman.Or, umanitatea poate fi atacată, distrusă periodic, dar nu peren. Nici cînd mori nu dispare vreuna dintre cele de mai sus. Ele se transmit misterios și magic fără influența virușilor de orice fel. Memoria individului se și codifică, astfel că ea devine tainică, ascunsă și se reactualizează, valorizîndu-se.
C.T.:Ce se va întîmpla cu întîlnirile scriitorilor cu publicul, la muzeu?
I.C.:Sperăm să le reluăm chiar cu această distanțare și cu respectarea regulilor. Pentru scriitorul contemporan, întîlnirile sînt vitale. Pentru cultura română, pentru literatura română, acest contact este vital. Cred că din luna iulie le vom relua. Contactul cu publicul este vital și pentru exponate, pentru că posteritatea tuturor este legată de acest contact. Nu avem altă posibilitate de a sprijini cultura contemporană decît prin facilitarea și susținerea acestor întîlniri.
442 de vizualizări
