Ascuns de bombele aliate în buncărul său, Adolf Hitler privește gînditor pe geamul pe care și l-a pictat singur pe perete, să nu uite cumva lumea că, sub imaginea de dictator dement și genocidal, el rămîne totuși un suflet de artist. În definitiv, ce-a făcut Picasso în Guernica e mic copil față de ce-a făcut el din Germania. Adică, stai, că, tehnic, și Guernica e tot opera lui…
Ușa se deschide ușor, cu recunoscuta eficiență germană, și în cameră intră Eva.
–Dolfi, dragule, am impresia că te frămîntă ceva…
–Ai dreptate, liebchen, dar cum de ți-ai dat seama? întrebă Adolf, mirat că mașina aia pe care o pictase el în colțul geamului tot nu pornește naibii odată.
–Și ce anume te preocupă? Faptul că glorioasele noastre trupe au fost făcute harcea-parcea? Că Germania e în ruine? Că rușii ne vor lua pe toți prizonieri?
–Liebchen, am învățat de mult să nu-mi fac sînge rău pentru fleacuri lipsite de importanță. Nu, pe mine mă frămîntă ceva mai grav, ceva mult mai relevant pentru situația noastră…
– Să fie oare cum vei fi tu portretizat peste 80 de ani într-un documentar de pe un serviciu de streaming numit Netflix?
–Eva, tu ești singura care înțelege cu adevărat! Fix la asta mă gîndeam. Știi, mă îngrijorează foarte tare că s-a putea să nu fiu jucat de un actor de culoare.
–Un actor de culoare? Dolfi, nu găsești că e ceva ideologic greșit în propoziția „Campionul rasei ariene este un negru“?
–Ce anume?
–Nu mai face pe naivul, știi la fel de bine ca și mine. Pentru numele lui Odin, este evident! Nu poți să faci un negru personaj negativ!
–Atunci nu-l mai fac negativ…
–Și cum te-ai gîndi să-l faci pe ăla care e literalmente pacientul zero al nazismului?
–Neînțeles, desigur. Dacă tot vor pisa publicul de ani de zile cu ideea că toate părerile sînt valide, indiferent de cît de idioate sînt, măcar să fie consecvenți.
–Da, asta sună logic și rațional. Dar ce te faci cu Stalin? Lași un alb, fie el și est-european, adică țigan din punctul de vedere al vest-europenilor, să triumfe asupra unui negru oprimat?
–Ai dreptate, va trebui să-l facă și pe Stalin negru. Mai mult, va trebui să sublinieze în mod clar că noi doi ne-am luat la poceală din vina albilor Churchill și Roosevelt. Și să se întrebe ce paradis african ar fi devenit Europa de Est dacă n-ar fi fost invidia Occidentului exploatator pe pactul de prietenie Ribbentrop-Molotov.
–Bine, Hitler negru, Stalin negru, soldații bănuiesc că toți negri…
–Desigur, pentru că sînt victime ale războiului.
–Și atunci ce facem cu imaginile de arhivă? Acolo soldații sînt albi…
–N-au decît să pună graficienii să-i zugrăvească în culoarea corectă politic.
–Nu vor fi acuzați cumva de blackface?
–Ei nu, că o fac pentru cauza corectă. În schimb, soldații ăia care au murit albi pe front nu vor avea o viață prea ușoară după ce iese filmul.
–Știi ce, cred că am o idee mai bună: în loc să folosească imagini de arhivă cu Berlinul făcut praf, mai bine pun ei niște imagini de la un protest pașnic Black Lives Matter.
2 comentarii