În sala tronului domnește o liniște gravă. Cu părul albastru pe-o parte și tuns asimetric pe ailaltă, îmbrăcat într-un costum progresiv în care diversitatea cromatică nu e depășită decît de gradul de inclusivitate a diferitelor nuanțe, consilierul de corectitudine politică al lui Verde Împărat se plimbă apăsat de importanța funcției sale, scuturînd acuzator din vreme în vreme clopoțeii din cele trei colțuri ale pălăriei de premier.
–Măria Ta, așa nu mai merge! Trebuie să-ți ceri scuze!
–Cui? Și, mai ales, de ce?
–Tuturor celor oprimați de faptul că ești un bărbat alb privilegiat! își desfăcu dramatic brațele măscăriciul – pardon, consilierul.
–Cred că mă confunzi cu Regele Alb de la șah. Eu sînt Împăratul Verde.
–Nu contează dacă ești verde, contează că noi știm că te identifici drept alb! îl corectă consilierul – pardon, măscăriciul.
–Bine, bine, oftă împăratul plictisit, fie ca tine. Îmi cer scuze că sînt verde-deschis?
–Scuzele nu ajută cu nimic! Faptele vorbesc!
–Și de ce crezi că mi-am ales culoarea verde? Sînt împăratul eco-friendly, numai cît auzi de mine și simți cum ți se reduce amprenta de carbon. Fapte, da?
–Și nu ți-ai pus niciodată problema că poate această culoare a fost deja aleasă de reprezentanții unei rase definite exclusiv prin religia ei?
–Băi, tu ești chior? Ce treabă are verdele meu cu alb-albastru? Du-te și urlă la Împăratul Craiova Maxima! Asta ca să nu mai zic că aia e o etnie, nu o rasă, incultule!
–Așa e, dar eu mă refeream la cealaltă religie. Și aia e foarte OK să fie apărată cu acuzații de rasism!
–Pentru că are credincioși din toate rasele globului?
–Fix de aia, deși nu e frumos să ofensezi sentimentele persoanelor care știu că Pămîntul e plat.
–Bun, și ce propui atunci, măscăriciule?
–DOMNULE CONSILIER, da?
–Eu identific sensul primului cuvînt drept identic cu sensul celui de-al doilea.
–Adică?
–Adică măscăriciul meu se identifică drept consilier. Revenind, ce propui?
–Să renunți la verde și să optezi pentru nuanțe care au fost discriminate de-a lungul timpului. De exemplu, ai putea fi Împăratul Mov.
–Bine, fie Împăratul Mov. Sună imperial. Așa, ca romanii.
–Și Galben.
–Fie și Galben. Asemeni soarelui.
–Și Bej.
– Merge și Bej. Pentru contrast.
–Și Turcoaz! Neapărat Turcoaz!
–Împăratul Mov-Galben-Bej-Turcoaz?
–Mda, sună idiot. Scoate Mov, să nu sune a muncitoare sexuale.
–Și ce fac, rămîn așa, în numele gol? Să-mi zică toți pristavii Împăratul Ăăăăă-Galben-Bej-Turcoaz?
–Pune Lavandă în loc. Și-așa ziceai că ești eco.
–Împăratul Lavandă-Galben-Bej-Turcoaz?
–Acum e perfect! Adică, pardon, aproape perfect, pentru că niciodată nu e destul și întotdeauna trebuie să putem mai bine.
–Bre, da’ e foarte lung și sună cam pretențios…
–Ai dreptate, și spun asta doar ca să subliniez că bărbații albi privilegiați sînt capabili doar să se plîngă. Dacă nu-ți place Împăratul Lavandă-Galben-Bej-Turcoaz n-ai decît să folosești acronimul și gata.
–Atunci trimite și un pristav rapid să dea de veste prin toate țările despre noul meu nume. Vezi să fie unul corespunzător.
–Am candidatul perfect, Măria Ta! Nu doar că este parțial persoană non-umană, dar mai și suferă de dublă dizabilitate!
–Fix ce voiam de la un pristav rapid! Cine e?
–Jumătate de om călare pe jumătate de iepure șchiop!
1 comentariu