Dr. Jones își cumpăni biciul în mînă și trase aer în piept. Plouase recent și pădurea amazoniană mirosea a iarbă proaspătă, mireasmă care îl făcea să-i lase gură apă de cînd îmbrățișase valorile etice ale religiei vegane. Valori pe care, spre marele său regret, nu reușise să le insufle băștinașilor însoțitori înainte de-a cădea pradă jaguarilor și crocodililor.
Templul reptilienilor părea pustiu, asemeni unui mall foarte popular care organizează cursuri de sex corect politic. Dr. Jones păși de-a lungul coridoarelor misterioase, constatînd cu adîncă satisfacție că podeaua nu se surpă sub pașii săi și nici săgeți otrăvite nu șuieră ucigător din pereți.
„Iată ce va să zică să-ți identifici personal drumul drept cel corect! Fetele aveau dreptate: nu contează realitatea fizică, important e să ai încredere în tine!“, își spuse și ridică mîna să-și dea celebra pălărie mai pe ceafă.
Dar nu fu nevoie.
O suliță venită din beznă șuieră prin aer și i-o țintui în frunte. Din fericire, era vorba de fruntea unui masiv cap de lemn care veghea sala învăluită în umbră.
– Indiana Jones? întrebă starețul reptilian, extrem de nedumerit să vadă că de sub pălărie nu apare Harrison Ford, ci o femeie cu freza albastră și asimetrică.
– Indy-Ana Jones, da? îl corectă afectat freza asimetrică.
– Nu face pe surda, fix asta am zis!
– Nu, tu ai zis Indiana. Pe mine mă cheamă Indy-Ana, da? Eram sigură că o să-mi presupui genul din cauză că am folosit în acest text pronumele neutre „săi/sale“! insistă ea la fel de afectat.
– Și care e diferența, în afară de tonul tău care cere scărmăneală?
– Indy-Ana e scris cu cratimă pentru ca partea minoritar rasială și aia minoritar de gen să aibă reprezentare egală, da?
„Și eu care mă mîndream că templul nostru are cele mai masive capete de lemn“, mormăi starețul pentru sine. Apoi continuă tare:
– Dar cum pot fi cele două reprezentate egal dacă una are patru litere și cealaltă doar trei? Și, apropo, de ce l-ai pus pe Indy primul? Din cauza că are cromozon Y, nu-i așa?
– Vai, am făcut dublă discriminare! țipă îngrozită Indy-Ana. Leșiiiiin…
*
Curajoasa exploratoare nu-și reveni pînă nu-și schimbă mai întîi numele în Indy-AnaX. Da, cromozonul X rămînea la coadă, pentru că trebuie să faci anumite sacrificii pentru brand recognition cînd liniile tale de caracter sînt „chestia aia populară prin copilăria voastră, dar acum cu aromă de închipuită și nesuferită“. Din fericire, asta îi dădea dreptul moral să se pretindă o victimă a patriarhatului, deci totul era perfect onorabil.
– Vrei să încerci niște ciuperci? o îmbie starețul reptilian arătîndu-i un platou pus lîngă pat.
Indy-Ana Jones strîmbă din nas.
– Așa, fără mămăliguță și mujdei? Ha, știam eu că bărbații nu sînt în stare de nimic!
– Dar tu știi să faci mămăligă?
– Isprăvește cu prostiile, o femeie puternică și independentă nu poate fi mai prejos decît un bărbat.
– Am înțeles, tu ai ars apa de ceai, mormăi starețul. În orice caz, stai liniștită, nu-s ciuperci din alea. Sînt de alelalte… înțelegi tu.
– Aaa! Da, înțeleg. Atunci, nu!
– Ți-e teamă de experiențe noi?
– Moșule, mi-am dat doctoratul în studii de gen pe OnlyFans, n-ai tu pene-n cap cît am experimentat eu…
– Și atunci?
– Ei, și atunci, ultima dată am tripat grav pe ciuperci și m-am visat vedetă într-un blockbuster porno. Partenerul meu era un armăsar la figurat, eu arătam trăsnet, plăcerea îmi năvălea prin toți porii, dezlănțuită am deschis gura să urlu în orgasm…
– Și, și?
– Și atunci am auzit că mă dublează Irina Margareta Nistor, care gemea: „Aaaa, dă-mă naibii, voinicule! Așa, dă-mă naibii mai tare! Vorbește-mi porcos cu «Plimbă ursu’, netrebnico!». Ador să mă fir-ar să fie!“.
1 comentariu