Și iată că începuse: sub comanda principelui Carol, România se pregătea să atace Turcia în Bulgaria. Formulare care ținea de situația politică extrem de complexă și nicidecum de faptul că generalii români erau tămîie la geografie.
Dorobanț Tours lansase o mărinimoasă ofertă: masă, cazare, transport și ținută lejeră, toate asigurate. Pereții și gardurile erau tapetate cu afișe în care Românii semidezbrăcate își invitau cetățenii să profite de ultima șansă de-a se bucura SIMULTAN de ultra-all-inclusive bulgăresc și turcesc. Ziarele lansau zilnic concursuri „Cîștigă un pictorial la Smîrdan cu maestrul Grigorescu“ și publicau testimoniale. „Bulgaria e așa de mișto că aș rămîne aici o eternitate – Gh. Șonțu, maior“ sau „Vizitează Plevna / Nu vei regreta / Și să mor eu / De n-o fi așa! – V. Mărăcineanu, căpitan“.
Lucru ciudat, însă: deși condițiile se arătau avantajoase, nu prea se înghesuia nimeni.
– Tipic românilor, mîrîi printre dinți principele Carol. Încerci să le lărgești orizontul, să-i duci mai departe, și ei nimic! Manele și Mamaia!
– Sire, supușii voștri găsesc că prețul e cam mare… încercă să-l îmbuneze Herr Kogălniceanu.
– Care preț, că nu îi costă nimic?!
– Pe unii îi poate costa viața, sire!
– Da, dar pe viața lor noi nu dăm nici doi bani, deci cum de mai au tupeu să se plîngă că e scump? În plus, de ce nu sînt patrioți?
– Ar fi, majestate, dar…
– Dar?
– Dar, din păcate, patriotismul nu se măsoară în purici.
– Atunci va trebui să-i învățăm să fie! spuse Carol cu patos. Scrie o proclamație către țară: „Prieteni, români, concetățeni, moldoveni și munteni! În aceste clipe de maximă importanță, noi, principele Carol, vom fi primii care să dăm un exemplu de iubire de moșie. Așadar, cînd va suna ceasul, vom ști să vă dăm viețile pentru patria scumpă! Faceți și voi la fel, pînă n-o facem noi cu toți!“.
– De-a dreptul inspirațional, sire. Dar mă gîndesc să apelăm și la un set adițional de măsuri.
– Și-anume?
– Să le oferim și noi ceva. Ceva palpabil, care să-i mai scoată nițel din starea mizerabilă în care se află. Altfel, doar așa, pe independență și alte vorbe goale, nimeni nu-i îndeajuns de tîmpit.
– De unde știi așa sigur?
– Din rapoartele cu numărul deplorabil de înrolări, sire.
– Atunci, pe toți dracii, trimite doar generalii la război!
– Nu se poate, sire.
– De ce?
– Dacă trag turcii în ei și ni-i strică?
– Trimitem alții. Avem destui și oricum nu folosesc nimănui la nimic.
– Da, sire, dar majoritatea sînt niște umflați de prea bine. Dacă trag turcii în ei se dezumflă și se-mpute toată Bulgaria a impostor și plagiator. Vreți să încălcăm Convenția de la Geneva?
– Bine, spuse Carol învins, atunci hai să ne folosim cinic tot de disperarea țăranilor. Promite-le pămînt dacă vin la oaste.
– Și unde să le dăm pămînt, sire?
– În Basarabia, că și-așa ne-o iau rușii după război.
