În sala tronului intră, trăgînd după sine o trenă imensă, o prințesă a cărei frumusețe nu putea fi descrisă în cuvinte. Sau, cel puțin, nu în cuvinte care să nu fie considerate ofensatoare de minoritatea responsabilă pentru majoritatea scandalului.
„Trena aia sigur compensează pentru ceva“, gîndi împăratul.
–Bine te-am găsit, înălțate împărate! Sînt eu, prințesa Ștefănescu, autoarea bestseller-ului autobiografic În căutarea flautului fermecat.
–Știm, știm, îi răspunse sfetnicul cu milă.
–Și a continuării de mare succes În căutarea disperată a flautului fermecat.
–Știm și asta, zise sfetnicul cu și mai mare milă. Și acum ai venit să ucizi balaurul?
–Nu, am venit să vă întreb dacă n-ați văzut fluieraș de os, mult zice duios.
–Fluieraș de fag, mult zice cu drag?
–Nu fi măgar! Doar pentru că port rochie nu înseamnă că… începu prințesa Ștefănescu furioasă. Adică, stai. Tu ai pronunțat fag în română sau în engleză? De drag nici nu mai întreb, că mi se duce dunga de la ciorap de nervi.
–Română, ce-ți veni… răspunse uimit împăratul.
–Atunci e în regulă. Deci n-ați văzut?
–Nu, n-am…
–În cazul ăsta, mă duc să caut în continuare, zise prințesa Ștefănescu și ieși vijelios din sala tronului.
–Nu vreau să par sexist, da’ ce a pățit nebuna asta? întrebă împăratul.
–Blestemul unei vrăjitoare… începu sfetnicul.
–Sfetnice, să nu acuzăm oamenii de-aiurea. De unde știi că era vrăjitoare?
–Era mai hidoasă decît coafura ei asimetrică și bolborosea tot soiul de termeni fără sens pentru societatea în care trăim.
–Atunci e just. Și ce s-a întîmplat?
–S-a dus Ștefănescu la facultate în uniformă de agent de la Poliția Basmelor să confiște maraciucă de la studente…
–Că școlile n-ar fi putut să le păzească de traficanți… murmură furios împăratul.
–Doamne ferește, ar fi însemnat să facă treaba. Moare pensia specială dacă aude așa ceva.
–Adevărat! Și mai departe?
–Ei, și cînd să intre el acolo, la cursuri, i-a apărut în față o zînă bună.
„Ștefănescule, tu, cu zece clase – toate clasa I –, ești prea deștept pentru facultate. Nu poți intra aici!“, i-a profețit ea.
–Și Ștefănescu ce-a făcut?
–S-a gîndit!
–A suferit mult? întrebă Împăratul Verde înduioșat.
–Nu, a fost expeditiv. A cerut să fie separat de mintea sa pătrunzătoare, iar zîna l-a trimis la vrăjtoarea aia de care ziceam, care ținea un curs facultativ de diversitate și inclusivitate.
–Și discurs colonial?
–Foarte probabil, că toate sînt de fapt discurs colon-ial. Se duce Ștefănescu la curs și, la un moment dat, zice tare: „Băi, nu funcționează. Degeaba te ascult de-o oră, mi-e limpede în continuare că debitezi numai tîmpenii!“. Furioasă, vrăjitoarea l-a blestemat să fie separat pe veci de mintea care funcționează și l-a adormit într-un nor de praf magic de toate culorile curcubeului. Și, de atunci, după ce s-a trezit la noua realitate, Ștefănescu tot caută fără încetare, doar-doar o va găsi.
„Știam eu că trena aia imensă compensează pentru ceva“, gîndi împăratul.
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I este disponibil în mod divers – adică în librării – și în mod inclusiv – adică pe editurajunimea.ro sau librarie.net
