–Cine nu-și cunoaște istoria este condamnat să o repete! spuse Miron Costin privind cu înțelepciune către Sobieski, către plăieși și, cumva, cam peste agentul Ștefănescu de la Poliția Basmelor. Nu neapărat pentru că înțelepciunea și Ștefănescu erau într-o relație fizică de respingere reciprocă
–Du-te, băi, de-aici cu textele astea răsuflate! Pînă și ultimul prost știe că istoria nu e clasa 0 ca să se repete! protestă vehement Ștefănescu. Ce vă uitați așa la mine? Remarc pentru un prieten, adăugă el sub privirile întrebătoare ale tuturor.
–Dar mai bine să vă lămuresc pe fiecare în parte, zise cronicarul. Tu, rege Sobieski, ești condamnat să rătăcești pînă în pustietățile Austriei și să alungi turcii de la porțile Vienei…
–Uau, super-condamnare, voi fi silit să-mi trăiesc momentul de maximă glorie, vai mie! îl îngînă leahul.
–Și nu găsești că e foarte interesant că acest moment de „maximă glorie“ nu ți-l poți găsi decît dacă alergi ca înecatul să iei parte din nou la asediul a ceea ce tehnic e tot cetatea neamțului? Orice psihanalist de bun-simț ți-ar spune că e ceva profund greșit în nevoia ta patologică de-a retrăi anumite momente din trecut. Dar să trecem mai departe. Voi, plăieșilor…
–Mergem și noi la Viena?
–Evident că mergeți, că un boicot n-ați fi în stare să faceți. Da’ ceva mai încolo, că încă nu s-a făcut sparanghelul pe la ei.
–Bine, fie ca tine, fu de acord starostele Căliman în timp ce-și rotea arătătorul în dreptul tîmplei. Da’ noi ce tre’ să repetăm?
–Voi sînteti sortiți să repetați povestea asta ori de cîte ori aveți ocazia. Să-și aducă aminte românii că, deși au ajuns un neam dominat de hoți, ticăloși, putori și viermi morali, din rîndurile lor apar și oameni dîrji, cu șira spinării intactă. Să-și aducă aminte și să spună: „Uite, maică, ce viteji au fost în fața sorții potrivnice. Și ce eroic au murit ei apărînd cetatea. Fix așa zicea și Darwin că funcționează selecția naturală…“, termină cam în șoaptă cronicarul.
Lumea începu să se împrăștie. Polonii plecară în sus fără murmur, după ce îi învățase cronicarul că da, din Polonia chiar se poate emigra mai ușor în Germania. Și ajung și mai repede dacă o iau pe scurtătură, prin Codrii Cosminului. Nu sînt alergici cumva la rumeguș sau la drujbe, nu? Plăieșii plecară să se laude cît succes au avut ca încurcă-lume.
–Și eu? interveni Ștefănescu. Eu unde merg?
–Tu, agent Ștefănescu, tu vei merge acolo unde meriți, spuse Miron Costin bătîndu-l încurajator pe umăr. Nu mă întreba unde anume. Știi tu foarte bine.
Rămas singur, Ștefănescu scoase telefonul, formă un număr și zise:
–Alo, mama? Ești acasă?
1 comentariu