Ședință de partid. Tovarășii Pârvu și Drăgan, cadre de nădejde, discută aprins. Tema este de mare actualitate: „Este adevărat că planul cincinal a apărut pentru că tovarășul Stalin are cinci degete la mînă?“.
Tovarășul Roman, care și-a luat numele conspirativ de la viitoarea uzină socialistă, supraveghează. Este prima ședință care nu are loc în ilegalitate și un aer de neliniște planează asupra lor.
–Băi, și totuși cum de-am ajuns la concluzia că „Moarte intelectualilor!“? întrebă nedumerit Pârvu.
–Pentru că Partidul întotdeauna ajunge! îl lămuri Drăgan, care era un tovarăș al cuvintelor puține și, de cele mai multe ori, potrivite cu situația ca nuca în perete. Dar asta nu era o problemă pentru un spirit proletar obișnuit să mînuiască ciocanul.
Pârvu pare însă tot nelămurit, asta judecînd după expresia sensibil mai tîmpită ca de obicei, dovadă că și membrii de bază au sensibilitățile lor.
–Hai să-ți explic eu, interveni tovarășul Roman. E foarte simplu: noi sîntem proști bîtă, deci ceilalți trebuie să fie intelectuali, cel puțin prin comparație. În plus, cam toată lumea în afară de noi a făcut măcar patru clase…
–Deci e ca lupta de clasă?
–Este esența luptei de clasă, tovarășe!
Pârvu zîmbește fericit. De undeva, din străfundurile cefei, par să-i răsară în ochi zorii înțelegerii. Dar uite că un pîrdalnic de nor încurcă fenomenul:
–Stați puțin… zice el, parcă răvășit de o revelație.
Ceilalți doi se trag speriați înapoi, pentru că fenomenele mistice sînt manifestări imaterialist-burgheze.
–Păi, bre tovarăși, dacă Partidul e-n toate și-n toți, așa cum m-ați învățat, înseamnă că-i și-n intelectuali, nu? Și atunci, dacă omorîm intelectuali, nu omorîm de fapt o parte din Partid?
–Și care e problema, exact? contraîntrebă Roman. Stalin face asta de douăzeci de ani. N-am auzit pe nimeni să se plîngă.
–Pentru Partid nu există probleme, doar rezolvări! întări Drăgan.
–Vă mulțumesc pentru explicație, tovarășe Roman. Și matale, tovarășe Drăgan, pentru sloganul mobilizator. Întotdeauna te-ai dovedit o sursă de siguranță pentru mine, suspină Pârvu profund emoționat.
Auzind această sinceră mărturisire, tovarășul Roman îl arestă pe nenorocitul de Drăgan pentru legături cu Siguranța.
3 vizualizări
„…un spirit proletar obișnuit să mînuiască ciocanul.”
Cam toti tovii. aveau bucurii la „manuitu’ ciocanului”. Unii, mai constiinciosi, mai si „secerau”. Partinic!