15 mai
Dragă jurnalule, degeaba îți scriu. N-o să pot niciodată să revin asupra acestor cuvinte. Sunt analfabet funcțional, deci o să pot citi, dar n-o să înțeleg mai nimic din ce-am scris. O să mi se pară la fel de plat ca un text de Agârbiceanu din manualul de limba română de clasa a șasea. Sau mai rău, ca o schiță de Brătescu-Voinești.
Probabil că te întrebi, dragă jurnalule, de unde știu că-s analfabet funcțional. Ei bine, explicația e simplă: de multe ori mă trezesc că citesc ceva și nu pricep nimic. De exemplu, am citit că s-au înmulțit urșii din pădurile noastre și nu pricep care e problema. Atât timp cât se-nmulțesc la ei în dormitor, în intimitate, nu înțeleg cu ce ne afectează pe noi. Dacă procesul de înmulțire s-ar petrece când sunt oameni de față, da, atunci e clar unde e problema. Că nu vrei să te uiți la doi urși cum fac sex. Dar nu cred că așa se-ntâmplă. În fine, probabil că cineva care nu e analfabet funcțional poate să extragă mai mult din această întâmplare. Nu e și cazul meu.
16 mai
Mă gândesc să fac ceva cu analfabetismul ăsta al meu. Să mă întorc la școală, poate. Deși nu e clar la ce mi-ar fi de folos. Știu deja aproape toate literele alfabetului pe de rost. Iar pentru a exersa cititul nu e nevoie de școală. Pot să exersez și acasă. Chiar azi am terminat de citit tabelul cu întreținerea de la avizier. Se termina exact cum bănuiam, cu semnătura administratorului.
17 mai
Sunt un produs al școlii românești, nu pot nega. Azi, când a venit administratorul să-mi ceară întreținerea, i-am spus că mi-a mâncat câinele banii. „A, deci aveți și-un câine în apartament. Asta înseamnă încă trei milioane“, a spus administratorul, mâzgălind în caiet.
Mi-a zis apoi să trec pe la casierie să plătesc întreținerea, dar am preferat să chiulesc. M-am simțit ca-n clasa a șasea. Dacă aveam veceul în fundul curții, aș fi zis că-s din nou la școală.
18 mai
Am fost ieri la piață și m-am certat cu vânzătoarea. I-am zis că vreau cartofi. M-a întrebat de cât. I-am zis că da, decât cartofi, moment în care mi-a făcut procese de conștiință și mi-a spus că, de fapt, eu nu vreau decât cartofi.
– Ba da, i-am răspuns. Decât cartofi vreau.
– Ba nu vreți decât cartofi.
– Doamnă, credeți-mă, știu mai bine decât dumneavoastră ce vreau. De când citiți și gândurileacum?
„Să mă întorc la școală, poate. Deși nu e clar la ce mi-ar fi de folos….”
Cum adica: mai dai o meditatie, doua…; mai iese de-o casa, doua….
mai dai o meditatie, doua ….
mai iese de o casa 9 ….