Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La o eclipsă

Zoom La o eclipsă

Mama mea a fost profesoară la o școală de surdo-muți. Era un internat, undeva pe lîngă Gara de Nord. Nu prea înțelegeam, la șapte ani, cît aveam atunci, cum poți să-i deprinzi limba română pe cei care nu vorbesc. Era peste puterea mea de înțelegere. Așa că mama m-a luat acolo, să văd și eu. Școala avea o curte unde elevii, îmbrăcați regulamentar, se jucau în pauze de mama focului, pocnindu-se peste umeri, peste mîini și făcînd gesturi ciudate, rapide, care le stîrneau grimase exagerate. Clasele nu aveau multe bănci, din ce țin minte, nu erau mai mult de zece elevi, care trebuia să îl vadă pe profesor cum deschide gura și cam cum se strîmbă. Dar mai tare mă mira vocea guturală, fără intonație, a copiilor. Dacă aș fi cunoscut lumea computerelor, aș fi spus că e o voce artificială, sintetică. Dar, în același timp, mersul în acel loc m-a obișnuit cu lumea tăcerii. Pentru că, odată scăpați de presiunea didactică, băieții (era școală de băieți) treceau imediat la semne. Vorbitul era un efort imens și nu conta prea mult în economia vieții lor. De altfel, după ce terminau școala, practicau meserii tăcute și solitare, între care strălucea, poleită cu bani, cea de tehnician dentar. Mama avea un elev preferat, Marcel, care surzise de la tratamentul antipolio cu streptomicină. Familiile noastre erau prietene și, din cînd în cînd, Olimpia, maică-sa, și Luci, maică-mea, își făceau vizite reciproce, cînd la Brașov, cînd la București. Dacă nu mă înșel, cînd Marcel s-a maturizat, mama i-a fost nașă de cununie. Își găsise o fată la fel de tăcută ca el, din naștere. După aceea, toate rudimentele de vorbire, învățate cu forța în școală, s-au evaporat.

Dar asta e altă poveste. Povestea mea începe în 1961, la eclipsă. Se anunțase cu mare pompă și alta nu mai pupam pînă în anul 1999, așa că toate familiile afumaseră de cu seară geamuri, ca să vadă minunea. Cînd am auzit de 1999, m-am pus repede să socotesc. Carevasăzică ar fi trebuit să am patruzeci și cinci de ani. Doamne, era imposibil să trăiesc atît! Așa că, de bine, de rău, mă voi mulțumi cu prezenta. Maică-mea m-a îmbrăcat de sărbătoare și a pus în poșetă sticlele afumate. A luat, prudentă, și două lumînări, să le afume dacă se vor fi șters. Cînd am ajuns, tot corpul didactic era strîns în curte și comenta cu mare însuflețire. Pentru elevi era cea mai mare vacanță pe care o avuseseră vreodată. Încet-încet, lumina a scăzut și noi stăteam cu ochii în nori. Cerul nu ținuse cu noi. În sfîrșit, s-a făcut întuneric și, în clipa aia, nu s-au auzit decît sunetele acelea guturale ale copiilor, care se temeau.

Nu am apucat să mă bucur de apariția luminii. Maică-mea, care discuta ceva aprins, m-a luat de mînă și a zis:

– Plecăm acum.

– Păi, mamă…

– Acum!

Mult după aceea aveam să aflu adevărul. În timpul eclipsei, unul dintre băieții mari îl violase pe unul mai mic, din clasa I.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Poliția nu știe să cînte la Pian

    11 august 2020

    Pe cît de fioroși s-au repezit asupra unui biet om al străzii, împodobindu-l cu cătușe și la mîini, și la picioare, pînă și-a dat duhul în ghearele lor, pe atît […]

  • Și școala mai ucide, nu-i așa?

    11 august 2020

    Profesorul Iohannis a ținut lecția de aritmetică singur, fără să împartă oxigenul cu cineva, fără ca umbra vreunui muritor să-i strice suficiența.Voia să dea doar el veștile bune, și așa […]

  • Orban descrescătorul

    11 august 2020

    Luni, Ludovic Orban ne-a anunțat că domnia-i propie și guvernul înțelept condus de către acest geniu al șprițurilor târzii au reușit să oprească creșterea numărului de infectări. „Am reușit să […]

  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]