București, zăpadă ca în povești, multe grade sub zero. Gazonul rezistă!
Da, băi, fraților, apucarăm s-o prindem și p-asta, pe mîndra noastră National Arena! La meciul european cu PAOK Salonic, firește că ne-au bucurat victoria și jocul FCSB = Steaua, dar în egală măsură ne-a furat ochiul suprafața de joc. În ciuda intemperiilor, arăta meseriaș ca afară. V-ați dorit o țară „ca afară”, voilà de vezi (că vine și Lyonul pe la noi), o avem.
Rezultatul din recentul derby de România contează mai puțin. N-avem nici o treabă cu cluburile astea două… Mult succes le dorim în competițiile UEFA. Contează cîte ’jde mii de inimoși și microbiști au populat peluzele pe gerul ăsta, ce aspect vizual au dat tribunelor. Săritorii peste epoci mai pot sesiza și policromia de astăzi în comparație cu cenușiul mohorît al Epocii de Aur. Vorba aia, n-am murit chiar degeaba la Revoluție.
Uneori, mai ales în acest context, chiar îți vine să-i dai dreptate lui Gigi cu toate ale lui: „Bă, cine se gîndește să scoată România din Europa e un debil mintal, un diliu nebun“.
În calitate de supraviețuitori ai regimului comunist (un regim criminal și ilegitim), dar și de iubitori necondiționați ai fotbalului românesc din toate timpurile, ne veniră niște gînduri comparatiste, că tot e la modă.
Ce făceam noi, România noastră și fotbalul nostru fix pe vremea asta, în februarie 1989? Păi, românii sufereau de toate alea. Iar Nea Nicu primea cu mare fast vizita oficială a lui Ali Khamenei, președintele Republicii Iran. Avea să întoarcă vizita în luna decembrie a aceluiași an, în drum spre meciurile din grupa morții de la Tîrgoviște. Deși îngheța apa în robinete și calorifere în februarie 1989, bucureștenii parcă nu îndrăzneau să-l critice pe Nea Nicu, așa cum fac azi, nu fără motiv, cu nea Nicușor. Oare de ce?
Iar fotbalul, în februarie 1989, ce îmi făcea? Of, ce să facă năpăstuitul… hiberna! Campionatul se relua abia în martie, ca de obicei, încercînd disperat să își găsească un loc în grila TVR, unica televiziune cu un program de 2 h/zi. Ar fi trebuit să ne revoltăm, să protestăm, să facem scandal, așa cum facem azi, cînd ne mai pică net-ul sau cablul.
Atunci, în februarie 1989, ar fi părut un protest absurd. După ce TVR a încheiat în coadă de pește transmisia epicei finale dintre Steaua și Dinamo, protagonistele de ieri și de azi, Valentin Ceaușescu, la finala Cupei României din 1988, și-a retras trupa de pe teren, iar FRF s-a conformat și a decis că Steaua este cîștigătoare a Cupei.
Ce s-ar întîmpla astăzi? Ne întrebăm dacă vreuna dintre fiicele dictatorului Gigi ar proceda la fel, cu acordul Federației. Oricum am lua-o, pe vremea hulitului nea Gigi e mai suportabil decît pe vremea nenorocitului de Nea Nicu. Desigur că niște ciudați nostalgici ceaușiști pot clama „Am dat țara pe mîna străinilor!“. Așa o fi, nu contestăm. Charalambos de la Steaua = FCSB și, respectiv, Kopic de la Dinamo chiar sînt antrenori din străinătate. Și care e problema? Într-o încercare disperată, le reamintim dacopaților că noi, dacii, sîntem stăpîni la Genoa, cu tarabostele Dan Șucu.
Tot noi, dacii, sîntem tari la Parma cu proaspătul antrenor Cristi Chivu, cu vitejii Man și Mihăilă, vîrfuri de lance. Un alt prestigios club din Peninsulă joacă cu sigla sponsorului Dacia pe tricouri.
Gata, v-ați mai liniștit? Încet-încet, decăzutul Imperiu Roman reajunge tot pe mîinile noastre, ale celor care au inventat limba latină, încă de dinainte de Zamolxe. Altfel, ce să le mai zici atîtor nostalgici care nu vor să accepte că în aceste zile friguros de problematice e mai bine măcar un pic decît în februarie 1989?
Băi, mai băgați-vă, băi, mințile în cap, nebunilor care sînteți! Hai România!
1.858 de vizualizări
