România literară şi-a cîştigat, demult, renumele de Gică Contra. Indiferent dacă la putere erau PCR sau FSN, revista rezista. Dar cultura, sora şi mai săracă a agriculturii, a dat sama, doamnă.
În ultimul număr, 27, toată lumea se predă şi tot românul să fie bine. În pagina 12, sub titlul „Visul lui Adrian“, Dan Hăulică, Preşedintele de Onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, execută un fabulos dans limbistic, dedicat – cum altfel? – Aaartei, înconjurîndu-l cu laude deşănţate, greţoase, pe… Adrian Năstase. Citez: „Îmi ajungeau la Paris, deşucheate, ecouri de coşmar mediatic, […] intervenţia chirurgicală evitase deznodămîntul letal, în cazul lui Adrian Năstase“. „O răspundere lucidă faţă de fenomenul artistic l-a însoţit pe Adrian Năstase în peregrinările demnitarului, de-a lungul meridianelor […]“ „solstiţial ne aflam sub semnul unei ştiute aniversări, a celuilalt Adrian, – pe numele lui public, prim-ministrul Adrian Năstase.“
În acelaşi timp, articolul Rodicăi Zafiu, care demonstra punct cu punct şi pas cu pas că plagiatul lui Ponta nu e cosorul lui Moceanu, ci plagiatul lui Ponta – a fost scos pe şest din revistă. Nu-i nimic, cînd se va schimba bărcuţa Puterii, la un caz iar… pac! la „Răsboiul“. Bani să iasă!
Precizare
În numărul trecut, am afirmat, în mod eronat, că dl Mircea Mihăieş ar fi evitat să se pronunţe asupra sorţii ICR. A avut două intervenţii televizate, pe 19 şi 29 iunie, la postul public şi la Digi 24 Timişoara, apoi la RRC, în Adevărul şi în Evz. Mea culpa.
De asemenea, informaţia privitoare la obţinerea de bani europeni nu se adevereşte. Fac cuvenita rectificare.
