Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mai bine niciodată decît prea tîrziu

Zoom Mai bine niciodată decît prea tîrziu

Iată o poveste simplă și fără urmări. Ca să vedeți unde dai și unde crapă.Am fost invitat de niște prieteni mai tineri la o seară literară (o lectură cu public) la Manasia, un local de pe Moșilor. Cum se întîmplă în astfel de ocaziuni solemne, între prieteni, organizatorii au căutat pe net cîte ceva despre autori. Tiberiu Neacșu mi-a trimis, cu o zi înainte, un clip video cu subsemnatul, filmat în urmă cu peste 20 de ani. „Habar n-aveam – mi-a zis – de poezia asta.“ M-am revăzut cu un soi de regret, chiar dacă n-am avut răbdaresă mă uit la versiunea mea mai tînără.

Și, în clipa aia, mi-am amintit. Laurențiu Ulici, pe atunci președinte al Uniunii Scriitorilor, avusese o idee îndrăzneață. Să filmeze vreo 40 de poeți citind din cărțile lor. Apoi, să facă un soi de arhivă video, în care scriitorii să rămînă și ca figuri mișcător-vorbitoare. Țin minte și acum mica trupă compusă dintr-un regizor, un operator, un maestru de lumini și un sunetist. Ulici a plătit mult (cred). Pe vremea aia, înregistrările se făceau cu aparate profesionale, doar că profesioniștii erau, pe atunci, limitați la o imagine de 520 de linii. Nu ca azi, cînd un telefon de o mie de lei trage 4K. În fine, nu banii erau problema. Poeții au venit, au citit și au plecat. Înregistrările au rămas și pot fi văzute și azi pe YouTube.

Tehnica a evoluat, doar că, pînă azi, nimeni de la Uniunea Scriitorilor nu pare să fi aflat cum și de ce trece timpul.

Din 2000 pînă azi au murit și scriitori mari, și mai modești. Dispariția lor a fost întovărășită de ferpare meșteșugite. Dar în arhiva Uniunii au rămas, poate, numai dactilograme și fotografii de strînsură. Nu există, la ora actuală, nici un proiect de imortalizare digitală a miilor de membri. Nu există nici o inițiativă de promovare, de răspîndire a figurii lor, a prezenței lor fizice. Trec prin breaslă atîția oameni și nu rămîne nimic după ei. Arhivele foto s-au învechit, pentru că breasla nu numai că n-are un laborator video, dar nu are nici măcar fotograf. Tot ce vine către sediu sau depozit (?) are origine în inițiativa televiziunilor, a posturilor de radio, în agonia presei române.

Nu pot decît să mă întristez că onorata conducere nu dă doi bani pe forța de penetrare a net-ului, pe rezistența în timp a serverelor Goagăl și pe calitatea excepțională, dar atît de ieftină, a tehnologiei actuale. Partea și mai tristă a poveștii constă în aceea că nimeni care vine din afară (sau chiar de la Ministerul Culturii) nu poate afla imediat ce a scris un autor, ce portofoliu are, cum poate fi găsit. Telefoanele sau adresele se caută în catastif, dacă e timp. Editurile mari și mici știu mai multe despre scriitori decît Uniunea însăși, care primește bani de la stat pentru asta. Nu că nu există un catalog în limbi de circulație, dar nu există nici măcar o formă modernă de a accesa pe cel mai mărunt coleg. Viitorul a început ieri. Dar tot ieri s-a oprit.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]