Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Maiorescu la apogeu

Zoom Maiorescu la apogeu

Maiorescu a fost inegal. Pe cît de focos s-a arătat în cultură și amor, pe atît de banal s-a exprimat în politică. De fapt, politica a fost un fel atelier de încercare a ideilor lui critice, în nici un caz o vocație. Maiorescu era conservator în gîndire, adică era de părere că elita e elită, țăranul e țăran, că mersul lumii are ritmul lui, că rosturile milenare nu trebuie răscolite de elanuri idealiste și că doar creșterea organică, firească a societății are sens practic. Instituțiile importate de liberali din Franța erau, după el, goale de conținut, niște forme fără fond. Așa că tot ce avea de făcut lumea, în condițiile astea, era să se pună pe așteptat.

În 1871, Maiorescu intră deputat pe listele conservatorilor și nu mai iese de acolo pînă în 1895. Din 1895 pînă în 1914 se face senator. În tot acest interval parlamentar de 43 de ani, Maiorescu a fost de șapte ori ministru și o dată prim-ministru.

La Culte și Instrucțiune Publică a fost de trei ori și n-a fost degeaba, el reușind să organizeze învățămîntul rural și pe cel superior politehnic. La Agricultură, Industrie și Comerț a fost doar două luni, la Lucrări Publice tot două, la Justiție – șase. De aceea, urmele lăsate de Maiorescu în plugărit, turnătorie, pavaje și arest preventiv nu prea se văd.

În schimb, la Externe, unde a rezistat trei ani, Maiorescu a reușit cele mai fastuoase prînzuri diplomatice din istoria restaurantului “Capșa”, unde invita șefii de legații străine. Maiorescu se pricepea de minune să aprindă imaginația pacifistă și să înăbușe apoi, în vin și coniac, dorințele de război. Iată un meniu din 25 februarie 1912, care nu mai lasă loc de conflict: Crème Chevreuse / Sterlet à l’Impériale / Poularde Albufera / Mousse de foie-gras Porto Vin / Neige au Champagne / Gousse d’Écosse à la broche / Salade Sicilienne / Fonds d’Artichauts Provençales / Pudding au vin de Samos / Parfait Capsa / Pailles Chester / Corbeille de Fruits / Xérès / Cotnar 1898 / Chambertin 1893 / G.H. Mumm goût américain / Café / Liqueurs.

În 1913, cînd România dobîndește Cadrilaterul, Maiorescu își pune semnătura pe Tratatul de Pace de la București în calitate de prim-ministru. În noiembrie 1913 devine șef al Partidului Conservator, dar se retrage din ambele funcții și se dedică absenței. Maiorescu trăiește în liniște și bunăstare pînă în iunie 1917, cînd în viața lui intervine eternitatea.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • Dacă…

    17 iulie 2018

    Dacă în locul mahmurilor șefi de stat care pritocesc soarta lumii s-ar fi întîlnit la Helsinki căpitanii echipelor de fotbal ce-au pompat bucurie, vreme de trei săptămîni, pe străzile globului […]

  • Pușcăria ca poliție politică

    17 iulie 2018

    Un document scos de Băsescu din vechea lui arhivă neagră arată felul în care inculpaților li se anulează șansa unui proces corect. Asta se face “în conformitate cu dispozițiile articolului […]

  • Nea Delirache

    17 iulie 2018

    Au dat-o jos pe Kövesi, pedestrimea pesedistă voia să plece la casele ei, când s-a auzit Liviu Dragnea: Nuuu, mai stați, lupta abia acum începe! Mai repede depistezi așchii de […]

  • Cum a reușit Klaus Iohannis să despartă calul de porumbel

    10 iulie 2018

    După ce s-a jucat o lună de zile de-a Petrarca, domnul Iohannis a scos-o pe Laura din cărți, spulberînd mitul iubirii eterne. Nu i-a fost foarte greu pentru că acolo […]

  • 11 ani cu revocare

    10 iulie 2018

    “…indiferent cît de atacați am fost, indiferent cît de umiliți am fost în fața societății, în fața familiilor noastre, tîrîți în noroi, fără posibilitatea de a ne apăra…”, zice Kövesi […]