Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Maleficent 2: Boala vacii nebune

Zoom Maleficent 2: Boala vacii nebune

Dacă filmul insistă să-și spună Mistress of Evil, iar protagonista să poarte o pereche de coarne, concluzia din titlu vine de la sine. Și, să fim sinceri, o Angelina Jolie care plonjează în zbor în timp ce mugește nebunește ca un Stuka sună cît se poate de îmbietor. Profund idiot, firește, dar îmbietor.

Continuările au nevoie să-și descleșteze fălcile încrîncenate în rictusuri nervoase. Și, uneori, de o rangă care să le desprindă și bucile una de alta, doar-doar vor pune capăt scenariului constipat care le împinge în praful memoriei.

După ce primul Maleficent a învîrtit fuiorul și a tors un fir narativ simpatic și pe-alocuri inedit, toată atmosfera sinistră de regret, ură, mînie și răzbunare se putea duce liniștită acasă, pentru că în lumea de basm nu-și mai găsea locul. Binele învinsese, eroina își regăsise liniștea, pacea, bunătatea și ocazia să-l facă terci pe porcul ăla de antagonist. Arcul era complet și orice adăugire de prisos.

Era, desigur, loc gîrlă pentru o poveste cu haz, cu puțină aventură, cu mici tentative de-a nu se lua prea rău în serios, cu CGI bun presărat peste film ca magia peste fiarele legendare din peceți și herburi, cu replici spirt și, în general, cu un chef cumplit de joc și joacă. Așa cam cum a fost Thor: Ragnarok.

Și nu-i vorbă, ar fi avut cu ce. Angelina Jolie e nebună de legat în particular, dar pe ecran demența îi servește de minune să intre în rol. Michelle Pfeiffer, după ce a fost Domnița Șoim, avea chef să fie și o babă superb de sinistră. Scenariștii, însă, au avut chef doar să însăileze bucăți disparate de Shrek 2, Dances with Wolves, Lord of the Rings și sezonul ratat din Game of Thrones, rezultatul final arătîndu-se, în toată lipsa de splendoare, a fi o telenovelă. Una probabil infinit mai proastă decît mediocritățile sud-americanilor.

Dialogurile de debut te fac să te ascunzi în scaun de rușine că participi la așa ceva, iar în contractele actorilor în mod cert a fost o clauză numită “Spor de penibilitate”, pentru că altfel e greu de crezut că niște oameni cu talent și simț critic ar fi acceptat asemenea roluri fade și asemenea replici toante.

Și dacă mîndrele amintite mai devreme sînt criminal de subfolosite, fie prin prisma rolului sărac în nuanțe sau, și mai ridicol, în scene, restul distribuției se sufocă în sumedenie de roluri de umplutură menită să tîrîie după ele fire narative glorios de neinteresante.

Filmul întreg merge poticnit în jenă și plictiseală spre bătălia de final, unde CGI-ul de proastă calitate, chiar și comparat cu originalul de acum cinci ani, își dă într-un mare petic, pe care probabil spectatorii ar trebui să și-l pună asemenea piraților peste ochi, ca să-și salveze văzul de la o asemenea ignominie.

Maleficent: Mistress of Evil nu e rău, e înduioșător de tîmpit. Atît i-a dus capul și bugetul pe oamenii ăia. În cel mai bun caz, filmul e o alternativă la urcatul vacii cu funia pe casă sau la aruncatul nucilor în pod cu țăpoiul. În fiecare din cazuri te simți nătărău că participi la așa ceva, dar în ultimele două măcar faci mișcare.

Maleficent: Mistress of Evil. R.: Joachim Rønning. Cu: Angelina Jolie, Michelle Pfeiffer.

 

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]