Marea victorie a rîului şi ramului la Călugăreni

Pe 23 august 1595, peste apa Neajlovului şuierau, dinspre partea otomană, săgeţile, ghiulelele şi bombardele lui Sinan Paşa. În sens invers şuierau, fără ca scuturile, coifurile sau platoşele să le poată opri, ascuţitele glume cu Mahomed ale valahilor. Călugăreniul nu mai văzuse nicicînd atîta lume strînsă la un loc, înjurînd de mamă cu regimentul.
Oastea lui Mihai Viteazul număra zece mii de oameni, adică şase mii de români şi două mii de unguri, cu o eroare de 20%. Sinan se afla în avantaj, dispunînd de cel puţin 20.000 de turci, fără să pună la socoteală trădătorii, care nu coborau niciodată sub 10% din trupele invadatoare.

Moralul trupelor valahe era excelent. În ultimii doi ani pîrliseră şi trăseseră în ţeapă toţi creditorii turci care avuseseră nesăbuinţa să-l împrumute pe Mihai, aşa că tratau bătălia ca pe un ultim control fiscal. În schimb, ienicerii nu prea aveau tragere de inimă, fiindcă economia ce se presupunea a fi jefuită după victorie arăta ca azi. La Stambul se zvonise că Mihai îi legase pe ţărani de glie şi turcii se temeau că n-or să-i poată duce robi dacă sînt aşa de bine legaţi.

Terenul era mlăştinos, pantele erau orientate către turci, ţînţarii erau atraşi numai de turbane, soarele îi orbea doar pe spahii, iar ceaţa, venită şi ea în ajutorul ţării, ascundea rezervele şi manevrele lui Mihai. Asaltul cavaleriei valahe a pus pe fugă cei doi soli trimişi de Sinan să negocieze o capitulare avantajoasă, apoi s-a ferit cu greu de salvele celor douăsprezece tunuri ale căpitanului Cocea, poreclit Orbul. Contraofensiva otomană a pornit ca furtuna şi a fost cît pe ce să-i curme cariera lui Mihai. Dar fraţii Buzeşti au renunţat cu eroism la gîndurile de trădare. Strînşi în jurul ideii de patrie, pe care trăgeau nădejde s-o poată jefui mai bine ca turcii, l-au scos pe domn din vălmăşag şi l-au păstrat la îndemînă, ca să-l poată, la o adică, ori aclama, ori vinde. Victoria a fost, totuşi, a românilor – sau cel puţin aşa au fost interpretate cele 7.000 de cadavre turceşti.

Publicat în Cațavencii, nr. 46, 21-27 noiembrie 2012