Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mîncare pe care

Zoom Mîncare pe care

La parterul blocului meu e o școală generală, iar lipit de școala generală e un loc de joacă ce se umple în fiecare pauză cu copii și răcnete. Dacă cineva mi-ar fi povestit înainte să mă mut că răcnetele de copil circulă cu o viteză dublă față de viteza sunetului pînă la etajul șase, după care intră pe geamul întredeschis și explodează cu toată forța, ca o rachetă inteligentă, dirijată prin satelit de americani, nu l-aș fi crezut niciodată, dar am aflat pe propria piele că așa e și m-am împăcat cu gîndul. Printre conversațiile scoase din context care mi-au intrat în casă zilele astea sînt: “Mie-mi place pizza!”, “Mie-mi plac spaghetele!”, “Eu am mîncat o dată pizza cu spaghete!”, “Da, da’ tot lasagna italiană e cea mai bună!”, “Daaaaa! Iubesc mîncareaaaa!”, “Și eu iubesc mîncarea! Să mîncăm chiar acum!”, “Ioana, dă-mă mai tare în leagăn! Și pune pe Instagram! Haștag dă-mă mai tare!”, “Haștag nu vreau!”, “Haștag ești o vacă!”, “Haștag te spun!”, “I-a scris diriga ceva maică-mii pe grupul de WhatsApp de părinți și a început să urle la mine. Cred că e belită treaba”, “L-am omorît aseară pe unu’ care era din America. Cred că l-am omorît de tot, că după aia n-a mai intrat”. Care e concluzia? Concluzia e că, deși toată lumea îi plînge că sînt cea mai proastă generație de pînă acum, copiii de azi au exact aceleași preocupări ca ăia de ieri, adică părinții lor. Și, desigur, lasagna italiană e cea mai bună, toată lumea știe asta.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]