Pe undeva, pe la marginea Olimpului, aproape de locul unde servitorii aruncă în scîrbă resturile ospețelor, Zeus se plimbă gînditor. E sictirit și lipsit de chef. Dar de ce tocmai aici, atît de aproape de gunoaie? Să fie ăsta destinul prevestit de Uranus? Să fie voința zeului? Să fie altceva? Secretul plutește asupra scenei așa cum plutește ceața de nepătruns peste palatele înstelate ale… dar ce vă interesează pe voi ale cui sînt palatele alea înstelate? N-ați auzit că e ilegal să vă gîndiți la așa ceva?
Iată însă că singurătatea lui Zeus e tulburată de Dionysos, zeul viței-de-vie și al nasului roșu.
–Ce faci, Zeus, întrebă Dionysos, mirat de tăcerea lungă, la fel de lungă ca și privirea pe care i-o aruncă zeul pe vremuri tătuc.
–Te sorb din priviri, răspunde Zeus cu nesaț. Auzi, chiar, n-ai putea să-ți pui capul sub izvorul ăla cu apă minerală, că parcă ar merge un șpriț pe vremea asta.
–Tu aici, Zeus? La gunoi? Cum se poate?
–Cred că e un reflex dobîndit în tinerețe. Știi, cînd mă transformam în tot soiul de dobitoace. De exemplu, cum m-am prefăcut în taur ca s-o fur pe frumoasa Europa.
–Sau cînd te-ai prefăcut în ministru, primar și președinte ca s-o furi cu nesimțire pe România, nu? Dar tot nu înțeleg legătura cu gunoiul…
–Este o legătură. Vezi tu, prima dată am fost șobolan ca să intru în grațiile… știi tu cui.
–Cui, bre?
–Nu pot să spun…
–Atunci fă o delațiune discretă, că te pricepi!
–Ar fi cam ironic, nu crezi? Să torn despre… înțelegi tu!
–Băi, eu sînt zeul vinului. La mine găsești adevăr și mahmureală, nicidecum suport pentru subtilitate. Zi azi, despre cine vorbești?
–O ființă răpitoare.
–Așa…
–Și chinuitoare, dar numai dacă opui rezistență regimului.
–Te-ai prefăcut în șobolan ca să te combini cu o nutriționistă BDSM?
–Nu m-am prefăcut, chiar am fost. Și cred că, undeva în adîncul sufletului meu, șobolan am rămas pînă în ziua de azi. De aici și preferința pentru gunoi. Dar numele nu pot să i-l spun.
–De ce?
–A devenit ilegal.
–Dar ești cetățean olimpian și ai drepturi!
–Da, dar drepturile mele sînt ude, pe cînd puterile ei sînt curate, uscate și legal apretate.
–Cum adică drepturile tale sînt ude?
–Adică mi le-a garantat sluga ei, un monstru cu o sută de ochi, o sută de brațe și o sută de alte lucruri…
–Vrei să zici că Argus și Briareu s-au unit împotriva firii și au făcut un copil?
–Nu vreau să zic asta pentru că eu nu sînt gigantofob, da? Și, oricum, monstrul ăla a ieșit cînd m-am unit eu cu statul împotriva naturii democratice. Și uite, acum m-au dat afară…
–Surprinzător, nu? Cine s-ar fi așteptat ca o creatură dresată să se comporte mizerabil va ajunge să se comporte mizerabil? Și ce altceva ți-au mai făcut?
–De ce mă-ntrebi, vrei să-mi plîngi de milă?
–Nu, Zeus, vreau să mă bucur de răul tău așa cum te-ai bucurat și tu făcînd rău altora. Pentru că din cauza ta și a celor ca tine se transformă Olimpul într-un soi de Eforie Nord cu aromă de gulag.
