Mitul securistului deștept a fost ucis de Iulian Vlad

Imediat după revoluție, Securitatea, care ieșise cam boțită de la petrecerea cu teroriști, a pus mîna pe trusa de machiaj. Și-a dat cu pudră, cu ruj, și-a spălat sîngele cu care o stropiseră martirii împușcați la grămadă și a renunțat la numele de curvă a partidului. S-au găsit mulți care să-i refacă biografia, îngropîndu-i crimele sub movilița de gunoi a mitologiei naționaliste: securiștii ar fi fost, de fapt, nu numai băieți deștepți, ci și adevărați patrioți, dar Ceaușescu i-a deturnat de la misiunea lor asumată de îngeri păzitori ai țării.

Încercarea s-a făcut cu Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului din 1987 și pînă în decembrie 1989. Vlad era al doilea securist cu ochelari după Pacepa, iar asta a deschis direct narațiunea despre inteligență. Spre deosebire de ceilalți generali cu capete pătrate și priviri de bătăuși, Iulian Vlad avea un aer de profesor de gimnaziu și, mulțumită ochelarilor, putea duce farsa rafinamentului pînă la capăt.

În realitate, Vlad a fost un mediocru de duzină, a cărui principală calitate a fost obediența. Întreaga lui biografie respiră modestie mintală, slugărnicie necondiționată și dorința de a trece neobservat, de a sta deoparte pentru a nu face greșeli.

Iulian Vlad s-a născut în 1931, în casa unui cîntăreț de cor bisericesc, ale cărui simpatii legionare n-au trecut neobservate cînd au venit comuniștii la putere. Chiar dacă Vlad a intrat în partid la 15 ani, el a purtat mereu această povară a originii nesănătoase și n-ar fi reușit niciodată să urce în ierarhie dacă n-ar fi avut înclinația nativă de a se face mic și ascultător. Există două biografii ale lui Vlad. Una se găsește în rapoartele Securității din anii ’47-’53, cealaltă e o rescriere romanțată pe care Vlad a produs-o cu mîna lui în anii ’87-’89.

În prima, e un elev loază, fără nici o speranță de a termina opt clase, cîtă vreme în versiunea mai tîrzie e absolvent al institutului pedagogic și învățător. Iulian Vlad n-a fost niciodată învățător, iar pe la institutul pedagogic a trecut doar cînd a avut de arestat niște profesori. Pe hîrtie, el a mai absolvit și Facultatea de Drept, dar în realitate a făcut doar un fel de armată scurtă din care a ieșit sublocotenent. De la 15 ani și pînă la 24, cînd a fost trimis la un stagiu de securitate în URSS, Vlad a făcut doar activism. A lucrat cu sîrguința prostului, mereu în tăcere, mereu însingurat, mereu disciplinat pînă la manie. Avea, ca efect secundar al obedienței, o anume dibăcie de a ghici ce-și doresc activiștii analfabeți care-i dădeau sarcini, iar din asta și-a făurit o carieră.

Cînd s-a întors de la ruși a primit misiuni în zona de cadre. Cu timpul, rămînînd disciplinat, prezent și învăluit în muțenie, a înaintat în grad și în funcție. A stat mereu departe de acțiune și s-a fofilat în cotlonul școlilor de formare a organelor. De aici se pare că a crescut legenda lui de pedagog și învățător, pe care a ținut morțiș să și-o strecoare în biografie. Opera vieții lui a fost birocrația. Iulian Vlad a fost șoarece de birou, a făcut rapoarte, situații, bilanțuri pînă cînd a ajuns acea nulitate slugarnică de care avea nevoie Ceaușescu. Ca secretar de stat în MAI și șef al Securității a știut foarte bine ce episoade de crimă și tortură rulau în subsoluri. De fapt, el dădea mai departe ordinele lui Ceaușescu, chiar dacă nu există mărturii sau dovezi că a bătut sau omorît oameni cu mîna lui.

Din această epavă comunistă, din acest securist de doi bani și-au făcut idol spălătorii de cadavre ai Securității. Istorici și jurnaliști sub acoperire, securiști cu acte, profesori la Academia SRI și mulți alți proști cu aere au țesut în jurul generalului de Securitate Iulian Vlad o pînză otrăvitoare de minciuni, au făcut din el o „eminență“, un „profesionist“, un „intelect de clasă“, un „patriot“ care „și-a iubit țara“ și care, la revoluție, „a salvat zeci de mii de vieți“. L-au plîns cînd a murit, l-au elogiat după moarte și îl comemorează. În curînd îl vor sanctifica și-i vor scoate la vînzare grămăjoara de moaște, peste care tronează ochelarii de intelectual.