Cel care avea să ajungă pînă la urmă Despot Vodă a fost un aventurier în sensul acceptat de criminalistica veacului XIV, adică un fel de Erasmus din Rotterdam pus pe recuperări de TVA, încrucişat cu un fel de Casanova trecut la UNPR şi cu un fel de Cătălin Botezatu dedicat alchimiei. De la Anvers, Iacob Eraclide, zis Marchetti, ajunge la Bruxelles şi apoi la Wittenberg, în Germania, unde se implică în mişcarea protestantă cu toată energia sa de complotist. În 1556, sătul să tot umble de colo-colo, se stabileşte în Danemarca, Suedia, Prusia, Polonia, Lituania şi Moldova.
Tronul Moldovei era ocupat de Alexandru Lăpuşneanu şi, după urmele de sînge care nu ieşiseră complet de pe mozaicul sălii de ospeţe, se putea spune că dragostea pe care supuşii i-o purtau domnitorului lăsase urme. Iacob se împrieteneşte la toartă cu Moţoc şi îl ofertează pentru echipa lui de conspiratori. Dar Lăpuşneanu miroase transferul, iar meciul final nu mai are loc, fiindcă Eraclide ajunge la Braşov înaintea escadronului înarmat care îl căuta cu ajutorul unui portret, sub care era trecută o sumă. Însă, ca orice escroc internaţional, Iacob avea posibilităţi nelimitate. Pe lista lui de sponsori se afla slovacul Albert Laski, care îi oferă 10.000 de galbeni şi cîţiva spadasini proveniţi din romanele lui Alexandre Dumas-tatăl. După o încercare ratată, Iacob îl combină şi pe împăratul Ferdinand şi, cu ocazia bătăliei de la Verbia, din 10 noiembrie 1561, urcă pe tronul care păstra încă, în blana împuţită de jder, căldura lui Lăpuşneanu. Ca domn, Despot Vodă a reuşit să enerveze pe toată lumea. Nu numai că a ridicat tributul către Poartă la 50.000 de scuzi, dar a înfiinţat o şcoală protestantă la Cotnari, care făcea propagandă antiortodoxă, a adus consilieri străini şi a pus să se bată monedă cu chipul său, din aurul bisericii. Sigismund, Laski, Ferdinand, împreună cu boierii trădători, îl asediază în cetatea Sucevei. După ce garnizoana se predă, hatmanul Ştefan Tomşa ajunge la domnitor şi îi dă atîtea buzdugane în dinţi, încît decapitarea survenită ulterior pare să fi fost o răutate inutilă. Capul lui Iacob Eraclide, zis Despot Vodă, din care au ţîşnit atîtea idei romantice şi periculoase, a fost împăiat şi trimis sultanului.
